Cultura / martie 2006
Terorism
În ziua de 11 septembrie, odată cu distrugerea turnurilor gemene, în memoria şi dicţionarele omenirii se revigorează un cuvânt cu rădăcini în perioada Revoluţiei franceze: terorism. Din acel moment, el devine generatorul de spaimă numărul 1 pe o listă tot mai prolifică. Autori dramatici, romancieri şi regizori, Vladimir şi Oleg Presniakov, originari din Ural, introduc termenul şi în circuitul dramatic mondial prin piesa cu acelaşi titlu. Din 2002, data premierei la Moscova, textul s-a jucat deja cu succes pe scenele lumii. În traducerea Mariei Dinescu şi regia Gianinei Cărbunariu, Teatrul Fără Frontiere în co-producţie cu Teatrul Foarte Mic invită publicul la un spectacol dur.

Condensând acţiunea pe parcursul unei zile, dramaturgii propun o deconstrucţie a mecanismului terorii. Ajuns la aeroport, un director de firmă nu poate pleca din cauza unei alerte cu bombă. Acasă, soţia îşi consumă fantasmele în jocuri erotice violente cu un amant terorizat de propriile neputinţe. La birou, angajaţii isterizaţi descoperă sinuciderea unei colege, în timp ce în curtea interioară a blocului două bunici pun la cale un asasinat. Într-o cazarmă de pompieri, seara, în timpul martirizării, probabil rutiniere, a unuia dintre bărbaţi, se comentează o explozie în care şi au pierdut viaţa soţia, amantul şi un copil. La sfârşitul zilei, acelaşi director care a provocat explozia se urcă într-un avion, care e în pericol să ia foc. Textul suprapune coşmarul unei realităţi perfect credibile, creând situaţii care derivă una din cealaltă. O reacţie în lanţ a violenţei, investigată din unghiuri şi perspective diferite. O lume incontrolabilă tocmai prin pierderea sensului vieţii devine un spaţiu reverberator al distrugerii. Personajele fiecărei scene sunt în egală măsură criminali şi sinucigaşi, participând pe măsura josniciei, a cantităţii personale de rău, la dezastrul perpetuu. Ca într-o tragedie antică, vina e ascunsă în trecut, la umbra genealogiei pierdute a primelor crime. Dar ea nu încetează să prolifereze şi, flămândă de noi victime, cere nesăţioasă tribut. Forţa textului constă într-o structură codată, care se descoperă pe parcurs şi o luciditate aproape medicală a investigării mecanismelor umane care produc frustrare, ranchiună, agresivitate, dezechilibru, contaminând fiinţa până la auto-distrugere.

Gianina Cărbunariu continuă să cerceteze acelaşi câmp semantic, aprofundând studiul violenţei. Stop the Tempo şi mady.baby.edu pot fi considerate primele două dosare ale unei posibile trilogii din această perspectivă. În Terorism, regizoarea construieşte un fel de epilog al stărilor de furie din celelalte spectacole. Imaginile scenografiei virtuale semnate de Maria Drăghici enunţă capitolele unui manual al maleficului tratat însă de o manieră grotesc extremă. Nu mai există nuanţe, paliere de lectură sau gradaţii. Toate scenele pornesc de la un punct culminant şi rămân la aceeaşi temperatură. Nervii clocotesc şi se dezlănţuie într-o sarabandă a urletului. Se urlă, se scrâşneşte, se terorizează. Dar, printr-o recurentă folosire a mijloacelor, regizoarea se limitează la o ilustrare a tensiunii, fără impact, şi, uneori, alunecă într-o zonă derizorie. Scena celor două bătrâne care plănuiesc un asasinat este relevantă, în acest sens, prin descifrarea în cheie parodică, de desen animat, anulând astfel miza abjecţiei şi a tragicului. Distribuirea celor 9 actori în roluri multiple, creează pe de o parte dimensiunea coşmarului trăit/imaginat, dar şi o confuzie de receptare.

Remarcabilă rămâne dorinţa regizoarei de a aduce în atenţia publicului texte contemporane puternice, reflecţii acute asupra condiţiei umane, fie că le este autoare, fie că nu. Şi în aceeaşi măsură, inteligenţa pe care o dovedeşte în alegeri. Singurul risc rezidă într-o concepţie fără profunzime a spectacolului, repetitivă atât în planul imaginii cât şi al ideii. Rezultatul poate fi la antipodul demersului iniţial. O blazare cinică, fără emoţie artistică, dar atât de trendy, atât de cool!



Regia: Gianina Cărbunariu, scenografia/ multimedia: Maria Drăghici
Montaj / animaţie: Tudor Petre, muzica: Electric Brother.
Cu: Ionut Adăscaliţei, Adrian Anghel, Laurenţiu Bănescu, Paula Gherghe, Mădălina Ghiţescu, Maria Obretin, Răzvan Oprea, Rolando Matsangos, Mihaela Sîrbu
De: Oleg şi Vladimir Presniakov Regia: Gianina Cărbunariu Cu: Ionuţ Adăscăliţei, Adrian Anghel, Laurenţiu Bănescu, Paula Gherghe, Mădălina Ghiţescu, Maria Obretin, Răzvan Oprea, Rolando Matsangos, Mihaela Sîrbu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus