Întuneric - Buongiorno, notte

Titlul românesc (Afacerea Aldo Moro) sugerează un thriller politic. Titlul original (Buongiorno, notte - venit dintr-un poem de Emily Dickinson) e o concluzie tristă, cu aer de sentinţă. Valabilă şi azi... Teoretic, cea mai ruşinoasă pagină din istoria contemporană a Italiei e cunoscută: în martie 1978, fostul premier italian Aldo Moro a fost răpit de Brigăzile Roşii şi sechestrat într-un apartament din Roma; în ciuda anchetei apăsate şi a intervenţiilor papale, liderul creştinilor democraţi a fost găsit împuşcat într-o maşină pe 9 mai.

Cîndva un cronicar social incisiv, Marco Bellochio priveşte acum resemnat spre victimă şi curios spre călăi; căutătura regizorului, lentă şi agonizantă, vine aproape exclusiv din interior, iar senzaţia de claustrofobie e amplificată şi de tragedia tinerei comuniste (singura femeie dintre răpitori - în fapt, personajul central al acestei alegorii), sufocată de propriile-i coşmaruri şi îngrozită de propriile-i îndoieli.

Atentatul propriu-zis este redat numai prin telegiornalele din epocă, iar liniştea sinistră e ruptă doar de bucăţi muzicale (de la Schubert la Pink Floyd) care îţi accentuează, în special la finalul suprarealist, golul din stomac şi lacrimile din ochi. Lacrimi de furie.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.