Debutul în lung-metraj al lui Tudor Giurgiu (bazat pe un roman despre care aud că-i niţel mai înfipt) nu prea seamănă cu nimic din ce s-a făcut pe la noi - tematic, dar mai ales vizual. Un film uşor, dar nu lejer, un soi de Jules şi Jim (cadrul, reluat, cu alergatul pe pod nici nu te lasă să uiţi) dar "with a twist", dacă vreţi - adică două fete şi un băiat, unde fetele se iubesc cu pasiune, iar băiatul e îndrăgostit doar de una din ele, care întâmplător îi e şi soră... Un film liric şi, în ciuda subiectului, cuminte, pe alocuri naiv, pe alocuri curajos, mângâiat drăgăstos de razele unui soare strecurat ca din nebăgare de seamă în interioarele filmate intimist, din mână şi, poate, cu prea multă grijă. Un film a cărui calitate principală este că nimeni nu pare preocupat de incest sau lesbianism - dragostea e tratată ca atare, cu toate minunile şi neajunsurile care se nasc din ea.
În momentul în care fetele pleacă din Bucureşti, ai senzaţia că filmul va decola şi tonul molcom (binevenit) va fi înlocuit de unul percutant (necesar). Din păcate, "their summer of love" este întreruptă violent de o scenă care, deşi bine jucată, distorsionează şi e salvată doar de apariţia salutară a Mihaelei Rădulescu, cu o replică de antologie ("Scuze de deranj!"). Din păcate, Maria Popistaşu (din anumite unghiuri, adevărat star de cinema) ratează la mustaţă ocazia de a rămâne în arhive drept cel mai ofertant şi ambiguu personaj feminin din istoria recentă, Ioana Barbu insistă prea mult pe Chateaubriand în momentul (obligatoriu!) postmodernist, iar Tudor Chirilă vine din alt film. Din păcate, timiditatea exagerată a întregului (nu lipsa sexului, atenţie, ci a pasiunii veritabile, straniu pentru un film de dragoste) şi dialogurile lipsite de "şvung" te fac să nu te implici emoţional - privirea ţi-e admirativă, nu înflăcărată, aplauzele vin din reflex, nu din suflet.
Trăgând linie, micile momente separate sunt mai rentabile decât ansamblul, un ansamblu care mă duce totuşi cu gândul la cuvintele rostite de Hilary Swank, atunci când a înşfăcat Oscarul pentru rolul din titlul articolului: "We've come a long way...".