Regizorul spune că Ifjú barbárok / Tinerii barbari, această coproducție a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și a Teatrului Cetate din Gyula, este o creație colectivă țesută pe baza unui text scris de Miklós H. Vecsei cu elemente din viața lui Bartók Béla și Kodály Zoltán. Adică nu e o cronologie biografică oarecare, ci o sugestie de a gândi și a fantaza dezinvolt pe marginea unor prefaceri culturale din Europa de Est a secolului XX, pornind de la viața unui muzician maghiar celebru. Alături de Bartók e Kodály. Ei sunt personajele principale ale piesei. Cadrul scenei, înălțată deasupra spațiului destinat muzicanților din ansamblul Tokos, e de o simplitate dezarmantă. Pereți în semicerc, prevăzuți de scenograful Csaba Csiki, la cererea regizorului, cu două uși continuu deschise și închise de interpreți. Ele asigură aceleași mișcări rotative, învârtiri repetate ale actorilor, ca un vertij. Mișcări dinamizante dorite de regizor. Concepute ca o invazie a evocărilor în chip de poveste, scenele se succed cu repeziciune, năvălesc și se înlănțuie, după ce Bărbatul B. și Bărbatul K. (Bartók și Kodály) încearcă să se baricadeze în interiorul spațiului de joc spre a-și trăi intimitatea, liniștea. Incipitul intrării în poveste e reluat spre sfârșit cu rol de epilog încadrat în rama narațiunii.
Întruchipând silueta fragilă a compozitorului Bartók, Éva Imre desenează profilul sensibilității artistice în luptă cu obtuzitățile vremii. Tocmai de aceea a fost preferată o actriță și nu un actor. Cei doi, Bartók și Kodály (Ervin Szűcs), reprezintă pe așa-zișii "tineri barbari", învinuiți de contemporanii snobi de a fi căutat muzica maghiară în străfundurile civilizației rurale. Pentru aceasta, ei sunt efectiv, ironic, echipați în costume de scufundători (o secvență parodiată), în fapt coborând în mijlocul țăranilor cu fonograful, spre a culege folclor și a compune sub inspirația cântecelor populare. O altă ingenioasă secvență este aceea când Bartók scrie în carnețel notele iar cu al doilea rând de mâini, băgate prin mânecile sacoului de actrița din spatele lui, deja dirijează ceea ce notează. Ca deviză a compozitorilor dintotdeauna sunt repetate cuvintele conform cărora muzicienii îi detestă pe politicieni. Ei trăiesc într-o lume a lor. Așadar, harnicii compozitori și etnomuzicologi Bartók și Kodály implementează noua metodă de educație muzicală într-o Europă atinsă de război și conflicte etnice, făcând să răsune / să fie cunoscută melodicitatea cântecului popular din zone diferite din Bazinul Carpatic: ungurești, secuiești, slovace, românești, sârbe etc. Dar, călătorind, sunt interesați și de folclorul de pe alte continente. Pentru contactul cu fiecare continent sunt pregătite alte surprize scenice. Fragmente de muzică lăutărească sunt întreținute cu patos temperamental de actorii cântăreți și de instrumentiștii din ansamblul Takos spre deliciul general al auditoriului. Ceardașul și cântecul de pahar sunt la putere alinând focul inimii.
Jocul actorilor e un carusel neîntrerupt de personaje caricatural prezentate ca apariții stranii, ieșite dintr-un basm încropit pe loc, plin de savoare și antren. Impresia de basm este accentuată prin manipularea unui imens dragon care abia încape pe spațiul celor două uși. Pe post de prim comedian cu priză la public e Lóránd Váta, măscărici cu ascendență în diabolic și spirit persiflator. Alături de protagoniștii amintiți deja, pe scenă evoluează în mai multe roluri Zsuzsa Tőtszegi, Balázs Bodolai, Csilla Albert, Zsolt Gedő, Loránd Farkas. Distribuția îi cuprinde pe cei mai jucați actori ai teatrului, la care se adaugă trupa de tineri dansatori Katalin-Biborka András, Ágnes Lakatos, Nimród-Károly Kacsó, Hunor Vincze-Pistuka. Programarea producției locale Ifjú barbárok / Tinerii barbari în cadrul festivalului Interferențe 2022 e binevenită mai ales pentru invitații din afară, deoarece pune în valoare potențialul artistic actual al teatrului clujean, proiectându-l în centrul unor căutări regizorale fulminante.