Dat în leagăn și parenting oedipian - Câinele mamei mele

O relație deja disfuncțională se încearcă a fi reparată. Mai întâi apare un câine care devine consilier al celor doi. Și, obiectiv vorbind, le dă cele mai proaste sfaturi: când el nu e sigur dacă măcar o mai iubește pe ea, câinele îi zice să o ceară în căsătorie. Iar când el o înșală, câinele sugerează că ar trebui să facă un copil, căci un copil poate repara un mariaj eșuat. Sau nu?

Câinele mamei mele, de Alex Gorghe, în regia Luizei Mihăilescu este o coproducție a teatrului Apollo111 și a Asociației Teatrelor Independente, un spectacol dedicat părinților narcisiști și copiilor lor.

Michel nu e doar un copil, e un proiect comun. El chiar funcționează în baza unui contract, unul destul de limitativ și care nu-l pregătește pentru ceea ce va urma. El învață ce e iubirea de la un exemplu greșit, tatăl lui este infidel, iar mama are un complex de victimă care devine sufocant pentru întreaga familie. Iar împreună, acest cuplu e incompetent să crească un copil într-un mediu benefic. Casa lor e doar un leagăn, deasupra căruia sunt proiectate în unele momente înregistrări care nu par să aparțină acestei familii.

Tatăl - oricum nu foarte prezent, atât emoțional cât și fizic - pleacă definitiv atunci când află că soția sa a întrerupt o a doua sarcină. Clasicul tată plecat "după pâine". Din acest moment relația dintre mamă și fiu ia o întorsătură oedipiană, oricât de ironic nu ar suna. Mama proiectează în fiul ei pe bărbatul care a părăsit-o. E atât de aproape de fiul ei, poate chiar prea aproape, ca să nu-i scape cumva, deoarece îi e frică că și el ar putea să o părăsească. Ea îi invadează spațiul personal cu iubirea sa toxică și insecuritățile sale, iar Michel ia involuntar rolul de "băiat al mamei" și îl păstrează până după vârsta de 20 de ani. Mama devine geloasă pe oricare altă femeie din viața lui și îi sabotează relațiile. Iar câinele este în tot acest timp alături ca s-o aprobe și să îi ofere validare.

Uneori fiul se întreabă dacă a făcut el ceva greșit, dacă e vina lui că tatăl său l-a părăsit sau că mama lui și-a pierdut mințile. Renunță la tot ce ar fi putut să îl facă fericit doar pentru a o satisface pe mama lui. Ca orice părinte narcisist, ea se victimizează și îl manipulează constant pe Michel. În final, el se răzbună pentru toată iubirea cu care ea l-a sufocat întreaga lui viață.

Câinele mamei a fost mărul discordiei, a sabotat din start această familie și a turnat combustibil pe foc pe durata întregului conflict. Poate că nici nu era vina mamei pentru că familia asta s-a destrămat, sau a tatălui, ci a Câinelui mamei mele.

Cu: Katia Pascariu, Ana Dumitrașcu, Vlad Ionuț Popescu, Rolando Matsangos
Regia: Luiza Mihăilescu
Eclerajul: Marius Nițu, Luiza Mihăilescu / Scenografia: Cosmin Stancu / Sound design: Alex Bălă / Sunetul: Daniel-Octavian Nae / Regie video și foto afiș: Andreea Lăcătuș / Actrițe video: Mihaela Rădescu, Kiki Simion, Alexandra Bălan / Grafica: Diana Vasilescu / Producția: Alex Mircioi.