Comentatorii noştri sportivi parcă de-abia aşteaptă să spună despre Viorel Moldovan sau despre alt fotbalist trecut de 30 de ani, cînd de-abia a început repriza a doua, că "dă deja semne de oboseală", de parcă omul ar avea 80 de ani şi rîurile de năduşeală ar fi introducerea clară a unei crize fatale de inimă. Probabil că asemănător (dar cu semn diferit) va suna şi dacă aş spune că, la cei 64 de ani ai săi, Harrison Ford mai poate, iaca, fugi, şi că de la The Fugitive, adică din 1993 încoace, nu şi-a schimbat decît freza.
Adevărul e însă că Harrison Ford a îmbătrînit ca toată lumea, dar e la fel de bun meseriaş ca întotdeauna. Nu face roluri de Oscar, dar toţi îl respectă. Personajul din filmul britanicului Richard Loncraine nu e o noutate pentru el, decît poate pentru că îl aduce în minunata lume a calculatoarelor, lume care, aşa cum mărturisea la emisiunea lui Jay Leno, îi e complet necunoscută. N-o fi ştiind omul să utilizeze hotmailul, dar asta nu se vede în filmul unde are de interpretat rolul unui specialist în securitatea computerizată a unei bănci. O bandă de răufăcători, altfel băieţi frumoşi, îi sechestrează acestuia familia în propria casă, în schimbul devalizării băncii, iar specialistul trebuie să găsească contracronometru o falie în sistemul infailibil pe care singur l-a construit.
E destul de greu de crezut însă că răufăcătorii au vreo secundă intenţia să atenteze la viaţa vreunui membru al familiei, căci registrul filmului pare evident din start şi cumva ştii că toţi vor scăpa cu bine la final. Asta ar trebui să te facă să te concentrezi asupra conţinutului, deşi e cam greu cînd ştii finalul. Iar ce e între coperte nu dă pe dinafară nici în termeni de originalitate, nici de ritm. "Firewall- Program de protecţie" e un thriller corect, care nu are mari întorsături de situaţie , nici dramatism pe muchia tragediei, dar care are un anumit ritm şi e jucat cum se cade. Poate că dacă n-o să vă aşteptaţi la cine ştie ce, filmul vă va cădea mai bine.