Animal Planet - Ice Age 2

Un sequel la Ice Age părea, acum patru ani, pe cât de inutil, pe atât de evident. De ce inutil? Pentru că un animat preistoric cu parfum de Cartea junglei e bine să se întâmple o dată şi basta - başca, oare cât poţi s-o ţii danga langa cu trei animăluţe, chit că simpatice, plus/minus un pui de om? Exact. De ce evident? Din două motive - succesul uriaş la un public trecut binişor de vârsta grădiniţei şi veveriţoiul patetic / ghinionist, mereu în căutarea ghindei pierdute.

Iată-ne aşadar în plin dezgheţ primăvăratec (celor care s-au ambiţionat să comenteze că între filme au cam trecut milenii le reamintesc că Mickey Mouse e un şoarece vorbitor iar cotoiul Thomas O'Malley mai cântă jazz şi sub pseudonimul Abraham Delacey), în compania aceloraşi protagonişti (recte tigrul, mamutul şi leneşul) cărora li se adaugă o mamută şi doi opossumi on speed. Dar... ceea ce se anunţa drept o încununare a marketing-ului pur yankeu se transformă rapid şi pe negândite într-o... partidă de plăcere. Sequel inutil, am zis? Poate. Şarmant? Cu siguranţă. Haios? La culme. Închipuiţi-vă o combinaţie de road şi disaster movie, realizată cu aplomb şi fără fasoane, cu scopul declarat de a-i amuza pe cei mici şi de a le face cu ochiul celor mari - dovadă momentul Glorious Food, venit din Oliver! şi coregrafiat parcă de Busby Berkeley, bucata suprarealistă cu "leneşul care voia să fie rege" sau finalul mortal / paradisiac cu, despre şi pentru Scrat, personaj epocal (dar nu glaciar!) care cere din ce în ce mai insistent un film numai al lui.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.