Transamerica, lungmetrajul de debut al regizorului-scenarist Duncan Tucker, are în centru două categorii de marginalizaţi ai societăţii: persoanele care sînt nemulţumite de propriul sex şi de aceea doresc să-l schimbe, dar şi cele care sînt fericite cu propriul sex şi de aceea acceptă să-l împartă, contra cost, cu toţi doritorii. Întîmplător sau nu, fiecare dintre categorii este reprezentată aici de cîte un bărbat.
Bree (Felicity Huffman) se numea, pînă nu de mult, Stanley. Acum însă nimeni, nici măcar rudele sale, nu ar mai putea recunoaşte în ea pe bărbatul care fusese. Iar Bree vrea să se descotorosească şi de ultima rămăşiţă de virilitate pe care o mai posedă şi care o dezgustă profund: penisul. Pentru a strînge banii necesari operaţiei, spală vase într-un restaurant mexican, iar în timpul liber vinde diverse produse prin telemarketing.
Dar viaţa liniştită a lui Bree este dată peste cap atunci cînd află cu stupoare că este... tată: ironia sorţii face ca din unica relaţie heterosexuală a fostului Stanley să fi rezultat un băiat. Toby (Kevin Zegers) se apropie acum de majorat şi a fugit de acasă, pentru a se prostitua şi droga pe străzile din New York. Mai mult de nevoie decît de voie, Bree îşi scoate fiul din închisoare, dar nu are curajul să-i dezvăluie adevărata sa identitate, pretinzînd că reprezintă o biserică misionară.
Cei doi ajung colegi de drum care îşi caută fericirea în Los Angeles. Dacă pentru Bree fericirea ia forma unui vagin, pentru Toby ea înseamnă o carieră de star porno. Pînă să ajungă în L.A., au parte de multe surprize: Toby descoperă care este sexul lui Bree, li se fură maşina, Bree cunoaşte o scurtă idilă, iar vizitele la părinţii amîndurora nu decurg aşa cum ar fi trebuit.
Transamerica este nu doar un road movie atipic, ci şi un film cald şi sensibil, iar momentele comice, nu puţine, nu sînt deloc ofensatoare faţă de minorităţile prezentate; în acelaşi timp, trebuie remarcată evitarea clişeelor specifice corectitudinii politice. Mai mult, compasiunea lui Duncan Tucker faţă de cei doi eroi ai săi, fiecare provenind dintr-un mediu familial nociv, este autentică şi convingătoare; puţini sînt acei regizori care ar reuşi la fel de bine să-şi facă spectatorii să se identifice cu un transsexual. Una peste alta, un debut remarcabil pentru un cineast plin de talent.
Protagonista Felicity Huffman a depăşit cu mult stadiul de "nevastă disperată" de pe micile ecrane şi reuşeşte aici o interpretare extraordinară. Marele ei curaj de a accepta un rol pe care nu multe mari actriţe l-ar fi acceptat (un bărbat care vrea să fie femeie) şi-a văzut roadele în cîştigarea Globului de Aur, în faţa unor contracandidate mult mai bine cotate, precum Gwyneth Paltrow şi Charlize Theron. Deşi unele situaţii sînt neveridice şi finalul este cam stereotip, Transamerica se dovedeşte un film delectabil.
Transamerica
Producţie SUA, 2005
Regia: Duncan Tucker
Cu: Felicity Huffman, Kevin Zegers