Regizorul și-a dorit să participe la cât mai multe discuții cu publicul tocmai pentru a fi aproape de cei cu care împărtășește o creație atât de personală. Am vrut să-l cunoaștem mai bine pe Eugene, așa că i-am adresat câteva întrebări.
În perioada 11-21 decembrie 2023 filmul are câteva proiecții la Movieplex, Cinema Union și Cinema Muzeul Țăranului.
Ileana Cecanu: Care este povestea documentarului și ce obiectiv ai avut atunci când te-ai apucat de el?
Eugene Buică: Povestea este că am început un proiect de moment, mai mult un experiment care a avut un fel de "snowball effect". A prins amploare cu timpul și povestea a început să se spună singură. Până la urmă am ajuns să scot afară orice era în plus, nu era esențial, care nu era parte din povestea lor. Asta a durat 24 de ani.
I.C.: Cum s-a schimbat acest obiectiv în timp?
E.B.: La început era foarte subiectivă toată treaba, dar apoi am început să lucrez cu o lentilă cu o deschidere mai mare, și a devenit o poveste cu care se poate identifica o mulțime de oameni. O poveste greu de spus pentru mine, dar o poveste care a avut destulă inerție ca să mă împingă până la capăt.
I.C.: Care este prima ta amintire cu familia ta?
E.B.: Evenimentul cu căciula. Când voiam să merg afară "cu capul gol" - un mare păcat în cultura copilăriei mele - ai mei au insistat că dacă nu pun căciula în cap, stau în casă. Așa că eu am insistat că nu plec de acasă dacă nu mă lasă să port toate cele șapte căciuli din casă în același timp. Deci am stat acasă.
I.C.: Ce a însemnat America pentru tine?
E.B.: Adrenalină, posibilitate, pericol, dependență, luptă, schimbare, și iarăși luptă. Nu este o cultură în care oamenii pasivi supraviețuiesc.
I.C.: Ai fost acting coach o lungă perioadă de timp. Există în România un astfel de job? Crezi că te-a ajutat în realizarea acestui documentar?
E.B.: Am fost acting coach, dar în afară de asta, job-ul meu a fost artistic director, adică să răspund de toată partea creativă din școala mea, și în special ca profesorii să predea exact metoda pe care am creat-o, ca actorii să progreseze. Asta nu prea am văzut aici, adică un artistic director care să ofere uniformitate actorilor, și un plan clar de mers înainte, cu obiective clar măsurate. Arta actorului a cam devenit la fel ca pregătirea unei ciorbe de burtă. Vrei sa știi cum să faci? Păi e un video pe Youtube.
Dacă m-a ajutat asta la film? Aș spune că da, că tot un fel de regie a fost până la urmă și cu școala de actorie, adică aveam o viziune clară care s-a schimbat cu timpul, dar întotdeauna a fost ceva pentru care a meritat să mă lupt.
I.C.: Cum era Eugene Buică înainte să se întoarcă în România și cum este acum?
E.B.: În cele mai bune momente, Eugene era dăruitor și deschis și generos cu tot și cu toți. În celelalte momente Eugene era destul de impulsiv și obsedat cu micul lui univers. Astăzi sunt cam la fel, numai că acum lucrez numai la ce îmi place și cu cine îmi place.
I.C.: Ce planuri de viitor ai și la ce lucrezi în acest moment?
E.B.: Ultimul an de când am terminat Mrs. Buică am fost într-un vârtej de începuturi de proiecte, "full of sound and fury, signifying nothing", cum spune Macbeth. Am tot încercat să găsesc următorul proiect care merită 2-3 ani din viața mea. Dar este la fel ca în dragoste, când cauți nu găsești, iar când te dai bătut, vine după tine. Cu toate că duce tot la dezastru, vine.