Tara și bunele ei prietene pleacă în vacanța mult așteptată, după terminarea liceului, într-o stațiune din insula Creta. Dorințele lor exprese sunt să facă cât mai mult sex și să locuiască într-o cameră cu vedere la piscină. Tara este hotărâtă cu orice preț să scape de virginitate, dar e proiectată cu brutalitate în dramele acestei transformări din viața ei. Imperturbabilul și vajnicul deflorator, Paddy (Samuel Bottomley) o așază irevocabil în dispoziția regretelor și a dezamăgirilor.
Adolescența își impune inocența în ciuda delirului atmosferic și a deraierilor timpurilor noastre. Există un soi de romantism, căzut în desuetudine, ce învăluie protagonista și o desprinde din peisajul artificios în care încerca cu entuziasm, la început, să se integreze. În altă ordine de idei, pelicula evoluează subtil între un impuls moralizator și promovarea unei căutări individualizate ce corespunde trecerii prin vârstele necesare. Modele culturale adolescentine sunt urmărite ca atare, fără parti-pris-uri, ilustrative pentru timpurile noastre, regizoarea însăși neaflându-se prea departe de vârsta protagoniștilor.
Scena de amor cu Paddy, vecinul din hotelul unde trag cele trei fete, este dură, posesivă și intempestivă. Aproape un viol consimțit, actul concretizează absurd dorința Tarei de-a intra în rândul lumii și deopotrivă natura ei blândă, de-a nu refuza pe nimeni. Un act concesiv, de afirmare a puterii partenerului, partida de sex - trecută repede și aluziv prin imagine - exclude plăcerea sau măcar un instinct de eliberare din partea eroinei. La petrecerea tinerilor, Tara nu se simte prea amuzată de jocurile sexiste, în care Badger, prietenul lui Paddy, și admiratorul ei se va voluntaria ca protagonist. Însingurată, o pradă ușoară, Tara e ispitită de Paddy pe plajă. Într-o perspectivă feministă, regizoarea pune în scenă un act ratat reliefat pe placiditatea și confuzia eroinei combinat cu macho-ismul și lipsa de delicatețe și considerație a partenerului. Construită psihologic cu talent introspectiv, scena poartă amarul unui sentiment de gratuitate. Actul, ce avea să marcheze viața sexuală ulterioară a eroinei, pornește ca un blasfemic botez, prin scăldarea forțată a victimei în apele reci ale Mediteranei. Tara se lasă antrenată împotriva dorinței ei și, mai apoi pe plajă, într-o criză de tremurat, primește trupul în călduri al băiatului. Paddy, satisfăcut și mândru o pornește distant, cu pas grăbit, de la locul ultragiulu. Tara calcă deznădăjduită pe urmele lui, până când se pierde în mulțime și eșuează la petrecerea dansantă a unui grup necunoscut de prieteni simpatici și primitori, unde-și va petrece noaptea.
Se urmăresc două grupuri tripartite de prieteni, cele trei fete (Tara, Em și Skye) și grupul de sex nu tocmai opus, diversificat în cei doi băieți și Paige, o fată-gay. Atmosfera de vacanță este superb realizată în scenele din piscină, din party-urile electrizante și deșănțate ale tinerilor sau în scenele de balcon, unde segregați, băieții și fetele socializează. Din balconul lui, Badger, un Romeo stângaci și nu prea convingător, o curtează pe Tara, nu de jos în sus, ci pe orizontală, democratic, de la egal la egal.
Portretul Tarei este construit în evoluție, cu migală. Zâmbetul tâmp sau suficient, beatitudinea ca stare de perplexitate în fața lumii strălucitoare a adolescenței se retrag subit și ireversibil de pe chipul ei. Un rol complex, desăvârșit cu talent de interpretă (Mia McKenna-Bruce) este surprins în imagine prin focalizarea din diverse unghiuri în prim planuri evocatoare. Un portret elaborat al maturizării, fără ostentație, în nuanțe delicate și subtile, fără sofisticării, se reliefează într-un prototip cât mai simplu. Tara nu excelează prin nimic, dimpotrivă, aflăm că nu este bună la școală, că probabil nu va trece examenele (ea refuză să se uită la rezultate). Un amestec bizar de umilință și demnitate, Tara își asumă condiția, subestimându-se mereu. Portretele celorlalte două fete sunt mai puțin conturate, ele servesc desăvârșirii imaginii Tarei, prin contrast. Skye și Em își iau cu brio examenele. Skye, înaltă și trupeșă, o pune pe Tara - care e scundă și rotundă - mereu în poziție de inferioritate, face aluzii răutăcioase la viitoarele ei slujbe, dar e geloasă pe frumusețea ei și superficială și provocatoare în raport cu băieții. Em, inteligentă și empatică, își descoperă identitatea - pulsiunile lesbiene - cuplându-se cu Paige, și o iubește pe Tara cu sinceritate.
Despărțirea de inocența copilăriei și intrarea în condiția de femeie e lipsită de euforia oricărei urme de romantism sau de prelungirea în extaz a gestului. Tema sexualității denotă o abordare feministă, regizoarea dezbate subiectul prin conversația și reacțiile fetelor, băieții servesc mai mult ca instrumente catalizatoare, marcând tipologii contrastante. Portretele lor rămân la stadiul de eboșă, ei reprezentând prezențe pasagere în viața fetelor.
Regizoarea reliefează clișeele și stereotipiile ce țin de actualitatea adolescentină, limbajul, declarațiile futile de iubire, de "prietenie pe viață". Scenariul este simplu și colorat, efervescent, degajând viață prin toate canalele și dimensiunile demersului. Imaginile sunt epurate uneori de zgomot, asurzite și decolorate, în pixeli incandescenți, sau scăldate într-un albastru oniric, când surprind delirul petrecerilor de tineri, vizavi de care Tara se simte detașată, alienată. Tendința ei, tot mai diluată, de-a se integra și relaționa cu vulgul e sugerată de metamorfozele imaginii. Maturizarea prin deflorarea gratuită, în afara sentimentului, dislocă brutal personajul din futilitatea unui univers strident și agresiv.
Chiar dacă mai superficial conturat, Badger demonstrează și el un portret în evoluție. Tatuat, cu părul vopsit și un ocultat complex matcho-ist, îi descoperim gradat sensibilități. Inițial, e manifest angrenat în vâltoarea turmei, dar către final, în contact cu transformările Tarei, se revelă sub ochii noștri în culori vibrante. Complexitatea ființei e deslușită dincolo de condiția și determinările sale naturale. Spre deosebire de Paddy, pe care, în fapt, îl disprețuiește (destăinuindu-i se Tarei că se cunosc din copilărie pentru că mamele lor sunt prietene!), Badger nu profită nicio clipă de vulnerabilitățile Tarei. E plină de delicatețe scena în care Tara, răpusă de oboseală, după noaptea pierdută în petreceri, adoarme pe scaun lângă Badger, iar acesta o transportă în brațe în pat. Din păcate ea survine într-un contrast prea ostentativ cu cea precedentă în care Paddy concede să-i mai ofere o partidă de sex Tarei, după ce aceasta îl ignoră și nu-i mai arată niciun interes. Agresiunea lui Paddy (în același pat!) tulbură somnul și transcende rezistența Tarei, dar actul e din nou ratat, ca urmare a vocilor și apoi intrării în cameră a celorlalți prieteni. Gestul se impune imagistic mai mult ca o confirmare a predicțiilor fetelor, ce încearcă să afle detalii despre experiența sexuală a Tarei. Tăcerile și bunul simț al Tarei tulbură sau intrigă celelalte personaje, ea concede până și abilitățile lui Paddy ("he is fit, all right"), mai mult pentru a nu diminua entuziasmul fetelor aflate în admirația lui.
Pentru a verifica relevanța scenariului, Molly Manning Walker în colaborare cu producătorii realizează ateliere de discuții și interviuri cu mai multe echipe de tineri de vârsta protagoniștilor asupra temelor abordate de film și a modului de receptarea a scenariului. În mod surprinzător (și regretabil) un singur candidat interpretează experiența Tarei, ca pe-o agresiune sau la limita traumei. Istoria prezentată are rezonanțe autobiografice ca referințe geografice (vacanța de absolvire în Grecia). Prin vocea eroinelor, regizoarea subliniază în câteva rânduri semnificația acestei vacanțe în viața adolescentului, cu titlul de inițiere și de prag într-un nou mod de-a fi. O incursiune în prezent, în memorie și în tabu-urile psiho-sociale ale timpurilor noastre, pelicula de față e o ficțiune vivace, intensă ce se desfășoară la temperaturi înalte cu strălucirea și autenticitatea unui remarcabil debut.