Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Portretul lui Dorian Gray

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cine este Sibyl Vane? - Portretul lui Dorian Gray


Gina Şerbănescu

mai 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pe afişul spectacolului Portretul lui Dorian Gray de la Teatrul Odeon se poate citi lămurit: "după Oscar Wilde", ceea ce înseamnă că această punere în scenă este un demers hermeneutic, având ca suport textul celebrului roman al lui Wilde. Una dintre secvenţele care înfăţişează cel mai bine caracterul hermeneutic al sintezei dintre demersul coregrafic şi cel regizoral este reprezentat de întâlnirea dintre Dorian Gray şi Sibyl Vane. Dacă în romanul lui Oscar Wilde întâlnirile celor doi sunt cuprinse intr-o verbalizare care ocultează, e drept, pentru a dezvălui, esenţa poveştii, în punerea în scenă de la Odeon cele două personaje comunică exclusiv prin dans. Dorian Gray nu rămâne doar spectatorul care o priveşte pe tânăra actriţă, ci printr-un efect magic integrat coregrafiei, devine partenerul lui Sybil Vane în perimetrul teatrului în teatru.

Spectatorii se vor întreba şi vor fi îndreptăţiţi să o facă, graţie sensibilităţii şi expresivităţii sale, cine este Sibyl Vane, cine este tânăra care o întrupează pe iubita lui Dorian? În multe producţii, alături de nume binecunoscute, va fi întotdeauna un nume alături de care pe generic va scrie: "introducing..."

Interpreta lui Sibyl, Oana Cojocaru, are, la început de carieră (ea este clasa a X-a la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti), şansa de a se afla pe aceeaşi scena cu personalităţi ale dansului precum Răzvan Mazilu şi Ioan Tugearu, şansă pe care Oana o apreciază astfel: Faptul ca mă aflu în acelaşi spectacol cu domnul Ioan Tugearu şi cu domnul Răzvan Mazilu este pentru mine un vis realizat. Oana nu este tocmai la debut, ea a mai dansat pe scena Odeonului, pe atunci era doar în clasa a şaptea, în Galele Extraordinare ale Dansului. Având însă în vedere importanţa acestui rol, întrucât transformarea lui Dorian are loc după "momentul Sibyl Vane", iar întâlnirea cu ea reprezintă, practic, punctul cheie al romanului şi, implicit, al spectacolului, ţinând cont de tot ce se întâmplă după moartea tinerei actriţe şi luând în considerare contextul în care se integrează tânăra balerină, putem afirma că Oana Cojocaru debutează în sfera interpretativă a personajelor importante.

Răzvan Mazilu este cel care a avut ideea distribuirii Oanei în rolul lui Sibyl şi pentru mulţi spectatori va fi aproape evident că întruparea lui Sybil nu a constituit o dificultate. Totuşi, Oana susţine că: Mi-a fost destul de greu să o interpretez pe Sibyl Vane, ea fiind o victimă a mentalităţii societăţii din acea epocă. A trebuit să redau o experienţă pe care eu nu am trăit-o. Singurul lucru care mă leagă de Sibyl este arta. Această afirmaţie poate fi uşor relaţionată cu ceea ce stă, de fapt la originea dramei lui Sibyl: confuzia pe care Dorian o face la nivelul esenţei, între actriţă şi personajele pe care ea le interpretează. Este cu atât mai admirabilă interpretarea Oanei cu cât ea se confruntă cu constrângerea de a asimila un personaj cvasi-străin de structura ei lăuntrică.

Pe tot parcursul carierei, un artist va primi,conştient sau nu, de la anumite modele, influenţe care se vor desăvârşi, dacă cel care le suportă are talent şi, mai ales personalitate, într-un stil inconfundabil. Pentru un tânăr artist, influenţele sunt cu atât mai puternice, chiar dacă uneori ele se pot constitui într-un factor de pericol. Oana Cojocaru susţine: Am multe modele în dans şi oricine dansează cu pasiune pentru mine reprezintă un model. În acest sens este extrem de relevantă colaborarea ei cu Răzvan Mazilu despre care ne spune: Cu domnul Răzvan Mazilu am comunicat prin dans, dumnealui mi-a deschis noi orizonturi şi am înţeles că dansul este polivalent, are posibilităţi de exprimare nebănuite.

Integrarea Oanei Cojocaru în lumea lui Dorian Gray, în versiunea scenică de la Odeon, îşi va pune fără îndoială amprenta asupra viitoarei sale cariere pe care ea o proiectează astfel: Îmi doresc să fiu o stea a dansului. În ceea ce priveşte cariera, îmi doresc foarte mult să nu am bariere în ceea ce îmi propun. Având în vedere talentul tinerei balerine, sunt mari şanse ca drumul său artistic să fie unul plin de realizări viitoare. Barierele vor apărea, fără îndoială, iar ele vor fi, în chip firesc, de ordin interior, având în vedere lupta lăuntrică presupusă de crearea unui personaj, dar şi de ordin exterior, pentru că uneori ne este tare greu să dăm crezare unor afirmaţii precum cea a celebrului filosof G. W. Leibniz, care susţine ca am trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Dar depăşirea barierelor va da şi mai multă consistenţă realizărilor care, nu avem nici o îndoială, nu vor întârzia sa apară în cariera Oanei Cojocaru.


Notă: Imagini cu Oana Cojocaru puteţi vedea în galeria de fotografii dedicată spectacolului.



 Toate articolele despre Portretul lui Dorian Gray


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Gina Şerbănescu


Alte articole

 Galerie foto - Portretul lui Dorian Gray, Mihaela Marin
 Dulce ca mierea e gustul degenerării - Portretul lui Dorian Gray, Cristina Rusiecki
 Despre seducţie - Portretul lui Dorian Gray, Marie-Louise Semen
 Portretul lui Dorian Gray şi posibilitatea întrupării cuvântului prin dans, Gina Şerbănescu
 Wilde despre Dorian Gray, Teatrul Odeon
 Toate articolele despre Portretul lui Dorian Gray


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer