Cât de mult o înţelegem pe Raluca Ilaria

Pentru că stilul ei nu mai seamănă cu al nimănui, nici măcar cu al maestrului pe care l-a asimilat până el a ars de tot şi s-a topit definitiv în matricea ei, ba mai mult, a ajuns să pară de o originalitate revoltătoare, şi ea se amuză copios când îi amintim chestia asta, Raluca a îndrăznit să spargă o sumedenie de tabuuri.

Când colorează, Raluca afişează un soi de siguranţă de sine în ecorşeurile ei cu reflexe roşu-somon, iar când desenează, de sub mâna ei vibrează în eboşe linia fermă a primitivilor de la Lascaux.

Raluca seamănă până la perplexitate cu trei travestiţi călare pe o bicicletă verde-neon, pe pedalele căreia atârnă în bandulieră o pereche de conduri negri de domnişoară, care se ascut de sub o rochie roz-bombon, deasupra căreia fâlfâie aripile boante ale unui Icar iluzoriu. Altcumva spus, Raluca seamănă izbitor cu o anumită femeie din Cnossos, căreia i s-a spus "Parizianca" şi cu lumina caldă a înserării care se zbate ca o pasăre înjunghiată în galantarul galeriei Galateea, iar ordinea în care sângele ei se prelinge pe simeze ne aduce aminte de îndrăzneala cu care Medeea şi-a înjunghiat copiii până la ultimul.

Raluca Ilaria Demetrescu, "Lucru în devenire", desen şi media, Galeria Galateea, Calea Victoriei 132.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.