Sau:"Ce e norway.today"? Trebuie să mă intereseze? *
Atunci am răspunde: "Habar n-am, dacă vrei să vii să vezi, vino!"
Distribuţia: Ionuţ Adăscăliţei, Paula Gherghe
Imagini multimedia: Liviu Stănescu
Regia: Iulia Rădulescu
* norway.today porneşte de la un fapt jurnalistic care a ţinut săptămâni întregi prima pagină a ziarelor, care a născut discuţii, talk-show-uri ... nenumărate evenimente mediatice.
Informaţia sună aşa: doi tineri se cunosc pe Internet şi se hotărăsc să se sinucidă. Pleacă în Norvegia pentru a se arunca de la 600 metri în mare.
Ineditul ştirii vine din faptul că cei doi lasă posterităţii "filmul morţii lor".
Cu alte cuvinte îşi regizează momentele dinaintea morţii, discursurile de adio pe care le lasă familiei, prietenilor, viitorilor spectatori.
Autorul piesei, Igor Bauersima e marcat de această "ştire de fapt divers" şi scrie piesa de teatru norway.today. Numai că el le mai dă o şansă, spune el - "Iubirea în secolul ăsta îi mai poate salva?"
Piesa are un succes nemaiîntâlnit; se joacă de doi ani încoace în toate teatrele din Europa, cu săli arhipline, cu fani mai numeroşi decât ai Titanicului, cu fun cluburi deschise oriunde, cu zeci de sit-uri, chat-uri şi forumuri. E probabil piesa de teatru cu funi fără precedent, e drept foarte tineri. Astăzi am putea spune "un hit teatral al secolului XXI".
De ce vin? E lumea lor, o lume tehnologică rece, inumană, distantă pe care o urăsc şi o iubesc în acelaşi timp. Sunt nişte miniroboţi umani care nu pot avea legături afective palpabile si mai ales tactile. Ei pot iubi doar racordaţi la fire, harduri şi alţi sensori.
În lumea lor de "surferi pe internet" e bine să discuţi şi să îţi faci legături cu oameni pe care nu îi vezi niciodată. De ce să te apropii când poţi să comunici fără să îţi priveşti interlocutorul în ochi, de ce să nu îl minti când nu te vede?! De ce să nu menţii distanţa când asta e ideea? Prea aproape e "strange" si nu e "cool".
Sinuciderea ca fapt final nu ni s-a părut la fel de importantă ca motivele care îi fac să gândească sinuciderea ca o soluţie imediată "gândul că m-aş putea sinucide oricând m-a ajutat să trăiesc până acum... dar acum numai sunt atât de sigur", spune August. Oricum autorul te lasă în suspans iar regizoarei , fire pozitivă, i s-a părut mai important să îi salveze decât să îi omoare. Viaţa nu e chiar roz dar merită trăită, nu !?
Manifest moralizator despre viaţă şi moarte, pro şi contra Internetului ... dar între viaţă si moarte, cine alege despărţirea ... Cel care a înţeles sau cel care n-a înţeles ... Şi apoi publicul e atât de tânăr ...
Iar postmodernismul sau proamericanismul mă determină să citez amendamentul Casei Albe: "Suicide is National Problem !" pentru că la "42 de secunde cineva încearcă să se sinucidă iar la 18 minute cineva reuşeşte". Întrebarea următoare ar fi: câţi mor în România ? Stingheră şi dureroasă întrebare ... Nu vei afla răspuns, dar de câte ori sinuciderile nu ţin totuşi prima pagina şi cu ce frecvenţă ...
Nu vreau să las capul în jos, nu vreau să mă fac că nu înţeleg, că nu văd ...
Ştiu un lucru "Trecutul nu îl poţi schimba dar poţi alege un alt viitor!"
"norway.today " aşa cum am văzut-o noi, echipa de la Casandra, se vrea şi plâns şi râs ; şi bucurie şi tristeţe ... dar mai ales iubire. Uşor american happy end-ul cu love story, dar e poziţia noastră vizavi de moarte. Probabil primăvara-vara asta caldă ne umple de tinereţe, dragoste si alte lucruri "de vară"