Şapte Seri / august 2005
Hostage
Last Action Hero. Nu filmul cu Arnold, ci Bruce Willis chel şi belicos. La 50 de ani, în aşteptarea lui Die Hard IV. Şi după un rol mega-dur (Hartigan) în neonoir-ul Sin City.

În vremea lui Vin Diesel şi The Rock, a filmărilor din România ale lui Seagal, Assante, Van Damme şi Wesley Snipes, a lui Stallone care se screme cu Rambo IV, Bruce Willis pare să nu-şi fi pierdut zâmbetul trademark şi umorul şunchit. Mi s-a părut că a început să semene cu Steve Mc Queen, cu The Duke (John Wayne), cu Clint. E alt gen dar nu e Vin sau Dwayne, zis The Rock. Şi aştept Die Hard IV. De ce nu, adică Lethal Weapon s-a putut? Şi Bruce joacă acum într-un alt policier, 16 Blocks, regizat de Richard "lethal weapon" Donner. Apoi face Die Hardest. Care putea liniştit cu modificări de scenariu şi nume (la fel cum a fost adaptat Die Hard 3) să fie Hostage. De fapt la început era şi o variantă asemănătoare de scenariu, cu o grămadă de red herings (piste false). Willis a produs filmul, bazat pe un roman de Robert Crais (care a fost ales de Amazon.în 2001, cartea nr. 1 la secţiunea Mystery / Thriller), a luat scenaristul de la Die Hard 2, Doug Richardson (care scrie şi IV adică 4.0) şi a ales un regizor. Se pare că la început pe englezul Paul Mc Guigan (Gangster nr. 1, Wicker Park şi la care Willis joacă în următorul film, Lucky Number Slevin). Dar nu s-au înţeles şi Willis l-a luat pe Florent Emilio Siri, un enfant terrible (care a regizat succesul francez Nid des Guepes / Cuibul de viespi şi se vorbeşte că va regiza şi Die Hard IV dacă nu se-nţelege The Bruce cu John McTiernan).

Siri e ceea ce se numeşte un stilist nouveau, a creat o atmosferă vizuală tenebroasă, unghiuri de film noir, într-o casa cu o arhitectură specială şi un film extrem de întunecat, cu ecouri de Desperate Hours şi chiar Straw Dogs (şi un labirintic culoar de aerisire cu un plot point de Home Alone). Muzica ajută atmosfera. Tensionată, partitura lui Alexandre Desplat (Birth), aminteşte acordurile grave ale lui Bernard Hermann şi Jerry Goldsmith.

Hostage are loc într-o Americă bolnavă, post Columbine, întunecată, cu atmosferă încărcată. E lumea puştilor, ei sunt mai violenţi şi mai vicioşi decât adevăraţii bad guys (foarte buni în roluri negative anarhice Ben Foster şi Jonathan Tucker). Dar filmul este ceea ce se numeşte prin excelenţă un star vehicle, aşa cum au fost Dirty Harry, Bullit sau McQ şi Brannigan pentru legendarii duri mai sus menţionaţi. Bruce Willis apare la început cu plete şi barbă, apoi ras în cap (ca în 12 Monkeys), dar dramatic şi sumbru (ca la Shayamalan). Plus dvd games (Heaven Can't Wait) şi un rol pentru fata sa de 17 ani, Rumer.

E un B movie, de genul celor de pe video de pe vremuri, cu Bruce în rolul lui Clint şi da, are clişeul nr. unu din manual, i-au răpit copilul. Şi scenariul are găuri în el ca şvaiţerul din Tom şi Jerry. Iar Willis e mai sentimental ca Dirty Harry. Dacă nu vă place duceţi-vă la Monster-In-Law, revenirea lui Hanoi Jane (Fonda) alături de J.Lo sau la filmul cu wolkswagenul minune, Herbie maşina buclucaşă. Eu îl prefer pe Bruce Willis, chiar când dă replici paradoxale gen "(the F word) rich people" , atunci cînd ştim câţi bani ia pe film.
Regia: Florent Emilio Siri Cu: Bruce Willis, Kevin Pollak

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus