Se ia
CD-ul. Se pune piesa lui Gleen Frey,
The Heat is On, din
Beverly Hills Cop. Se dă drumul la aer condiţionat sau la ventilator. Se cumpără gheaţă. Se bea bere rece sau şpriţ. A venit vara. Vara
nu-i ca iarna. Iarna vrajbei lor. Vara insolaţiei noastre. Căldură mare, monşer.
Cinematografele ar trebui să fie pline dar nu sunt. Eu aş sta acolo să mă răcoresc, dar
n-am cum. Şi nici
n-am mare lucru de văzut. Se pare că descifrarea
Codului Da Vinci s-a cam terminat, şi va rămâne campion de spectatori anul ăsta.
X-men-ii se tot înfruntă, dar asta am mai povestit.
Remake-ul la
Omen, adică Liev Schreiber încercând
să-i ţină locul lui Gregory Peck? Karaoke fără voce.
Păcală se întoarce? Nu prea cred.
Furios şi iute pentru a treia oară, şi unde, la Tokyo...
n-am fost nici a doua oară.
Ce-mi rămâne de făcut dacă nici la fotbal nu mă uit?
Underworld 2,
l-am văzut pe DVD şi mai bine
nu-l vedeam.
RV cu Robin Williams şi căsuţa (
Excursie cu surprize) nu,
Failure to Launch (Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani) ba, iar
Poseidon, doar ca să ştiţi, să nu vă duceţi în croazieră pe sicrie plutitoare.
Odată, pe căldura cea mai mare, la 40 de grade, am mers să revedem
Matrix-ul, la Luceafărul cinematografelor româneşti, fără aer condiţionat, pe vremea aia numit
Luceafărul. O bobină dispăruse, se scurtase filmul cu vreo 20 de minute, era tot
scratchy-scratchy, sunet în dungă, dar tot a fost mai răcoare decât afară. Acum, de căldură oricum la cele
artsy nu merge nimeni, că
m-am uitat pe
box-office -
Capote,
Whisky,
The Squid and the Whale (Câinele şi pisica),
My Summer of Love (Dragoste
de-o vară),
The Dying Gaul (Scenariul otrăvit). Sunt şi filme mai vechi, văzute la festivaluri sau pe DVD/DivX. Se preferă terasele, sau de la chioşc
ad-hoc, berea care chiar dacă e nemţeşte sau ungureşte, se bea româneşte şi se distrează la fel.
O singură temă de distracţie estivală cinematografică
weekend-ul ăsta, intră
Scary Movie al patrulea, belea de patru ori şi spectatori dornici de hohote la fel. Eu aş revedea
The Big Heat (1953), cu Glen Ford şi Lee Marvin, de Fritz Lang, film
noir seminal (ca să meargă cu titlul articolului, tema şi piesa lui Frey). Dar
nu-l am încă pe DVD. Până ce Superman se întoarce, căldura mare continuă, să vină nene, Superman să dea o boare de gheaţă din nară, sau Mr. Freeze, ăla de
i-a dat accent Schwarzenegger, "
The Iceman cometh", "
Şi-ncă nişte gheaţă", adică, la
ce-o fi, şi pe asfalt ar merge, că
şi-ăsta se topeşte!!!