iulie 2006
"I recently read an interview in Rolling Stone, where he advocated that people should not do drugs, KEITH RICHARDS said that we should not do drugs. Keith, we can't do anymore drugs, BECAUSE YOU ALREADY FUCKIN' DID THEM ALL! There's none left, we have to wait until you die so we can smoke you're ashes, alright!"
Denis Leary în No Cure for cancer (1992)

# Ashaa, ce s-a mai întâmplat, Billy Idol a cântat la Arene exact la doi ani de când trebuia să vină Gary Moore! Vă mai amintiţi? Billy Fuckin' Idol are 50 de ani şi e vânos şi vânjos. Are şi mega-trupă, cu Steve Stevens, Top Gun al chitariştilor, Derek Sherenian, supranumit Caligula al clapelor (nu de mine, io i-am zis Al Di Meola al clapelor)... Super fuckin' rockin' band, cross my heart and hope to rock on!!!

A început cu Superoverdrive de pe Devil's Playground, apărut anul trecut, primul album Idol de la Cyberpunk (1993). Apoi mega-hituri, Dancing with Myself, Flesh for Fantasy, White Wedding, Eyes without a face, Sweet Sixteen, Blue Highway, Rebel Yell. O piesă Generation X-Ready, Steady, Go! Megacoveruri, de la In the Summertime (Mungo Jerry). LA Woman, transformat în "Bucharest Woman, Romanian Woman", Jump (?!, da, Van Halen, cum se mira un idiot în spate, păi ce, am venit la concert la Van Halen, păi, moşule, dacă veneai, dădeai o tonă pe bilet şi nu aici, ci în State aşa că hai sick...)

Cu un final Hot in the City de pe primul album şi Mony Mony solo şi emoţionant, "we'll meet again", plus îndemnul "take care of your brother, the biker way". Will do, for my brother from another mother, alţii n-am sau nu ştiu eu. Ce n-a cântat: Cradle of Love, Speed. Singura problemă, de când, mă, o bere Ursus 50.000 de lei (vechi). A, că a fost mai rău la Bloodhound Gang, mă refer la bere şi micţiune!

# Keith Richards n-a ajuns la Barcelona pe 27 pe scenă. A dat un mesaj, "hi everybody, oopus", arată cam ca moartea în vacanţă, yeah, death on two legs.

Ştirea cea tare că joacă în Piraţii din Caraibe, e pe bune, acum s-a răzgândit, să nu fie ceva testamentar, iată că e gata să-şi filmeze cameo-ul în septembrie, acolo, pe undeva pe unde sunt cocotieri butaforie dar şi reali. Vigheaz Keith! Iar titlul părţii a treia e schimbat din Treasure of the Lost Abyss în At The World's End. Who's end? drept care Stones au mai anulat concerte, Frankfurt, Brno, Leipzig, să vedem dacă mai merg la St. Petersburg, Zagreb, Atena, deocamdată Viena pentru cei pasionaţi de şniţele, Mozart, Falco memoriam şi 200 euro biletul... sau a marcat până a făcut scurtă la mână la American Express....

# Presa a văzut 20 de minute de Bond care pare excelent, nu acelaşi lucru se aude cu The Departed, The Good Shepard, sau Miami Vice, care iese acum (28 iulie, 125 de milioane de dolari la minim) dar se pare că e beyond redemption... Colin Farrell e on his way down, o fi contat şi filmuleţul porno cu fetiţuşca ciocolatie din Playboy, şi peruca blondă din Alexander, şi naturile moarte şi vii şi pocahonteala din New World.

The Departed are data de premieră americană 6 octombrie, ar fi unul din filmele de Oscar dar Warner n-a scos nici un trailer etc., nici o reclamă, se aude că preview-urile sunt naşpa, la fel cu filmul lui De Niro despre o viaţă în CIA, cu Angelina, Leo şi Bobby însuşi...

# Dar OK, s-a anunţat noul Jack Nicholson, alături de Morgan Freeman, The Bucket List, regizat de Rob Reiner. Jack nu se grăbeşte, face molcom câte un film pe an, eventual comedii, să se împartă cu terenul de golf pe unde-i place să stea mereu... filmările încep în octombrie iar kicking the bucket înseamnă să dai colţul. Subiectul, doi oameni cu boli terminale fug din pavilionul unde sunt internaţi şi încep o excursie finală, în care vor face o mulţime de lucruri pe care n-au apucat să le facă în viaţă. Jack e exact omul potrivit pentru un asemenea itinerar! Just being sarcastic!

# Şi acum de vară, unul din site-urile mele preferate şi filmul pe care l-am ratat la Cannes, plus muzica lui Moby, pentru cei ce nu se duc la Fat Boy Slim: http://www.southlandtales.com/.

din Movieland,
Alin Ludu Dumbravă

RIP. Pe 7 iulie a murit Syd Barrett, avea şaizeci de ani, a fost luceafărul de la Pink Floyd. Gurile rele ar putea spune că a murit demult, de fapt da, Syd da, în 1972, atunci când s-a retras definitiv la Cambridge unde a locuit izolat de lumea de exterior, acum a murit Roger, acesta fiind numele său. Adevăratul the departed. Un link interesant despre el, http://www.earcandymag.com/rrcase-3.htm.

Shine on you, Crazy Diamond! But shine! Dominoes (piesa lui, cântată de David Gilmour la Royal Albert Hall), the lunatic is no longer on the grass but beyond the dark side of the moon...

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus