Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Păcală se întoarce

Umorul naţional - Păcală se întoarce


Andrei Gorzo

Dilema Veche, iunie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Doamnelor şi domnilor, săptămîna asta îmi revine datoria neplăcută de a vă anunţa că Păcală (Denis Ştefan) se întoarce. S-a întors. A fost văzut la graniţa româno-ungară, la volanul unei camionete pline de orătănii (furate, sînt sigur), îmbrăcat într-un costum de gigolo şi mimînd (în răspăr cu post-sincronul) un cîntec în care era vorba despre duşmanii lui. (Dacă Andy Garcia ar avea un văr manelist, cam aşa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ("De unde şi încotro?" "De afară înăuntru."), un lucru a fost clar: de mult n-a mai apărut pe ecranele noastre un deştept atît de antipatic - lipsit de umor şi plin de figuri - ca Păcală ăsta. Mai precis, de pe vremea lui tac-su - eroul primului Păcală (1974), interpretat de Sebastian Papaiani. Ceea ce-mi aminteşte că mai am o veste proastă: s-a întors şi tac-su.

Care din ei e mai oribil? Greu de spus. Pe de-o parte, Păcală-fiul are şansa de a se evidenţia într-unul dintre cele mai groteşti numere muzicale din istoria audiovizualului românesc: e într-o poiană, e gol cu excepţia unei pînze legate peste şale în stil christic şi a unui basmale legate la gît în stil western, ţine în mînă un fluier şi invocă un anumit "Dumnezeu al veseliei". Pe de altă parte, Păcală-tatăl face una dintre cele mai proaste scene de beţie din istoria filmului universal şi, fiind mai bătrîn, este şi mai plin de geniul comic al poporului român, aşa cum îl înţelege autorul Geo Saizescu. După cum o dovedesc şi interviurile sale, Saizescu se vede pe sine (aşa cum numai un om lipsit de umor se poate vedea) ca un reinstaurator al "umorului naţional" pe "piedestalul pe care-l merită". Ce mai, Dumnezeu al veseliei! Bătaia asta cu pumnul în piept duce inevitabil la ocazionale accese de naţionalism smiorcăit (la Păcală Senior, pe tema celor care "vînd fabricile noastre" şi "sug tot ce-a mai rămas din ţărişoara asta"), de nostalgie egalitaristă (tot la Senior), de justiţiarism (la Păcală Junior, care declară că votează cu Ţepeş) şi de anti-americanism ("Ne dăm pe mîna lor şi pe limba lor..."); în fine, duc la ceea ce Saizescu ar numi "dimensiunea actuală a filmului", iar eu aş numi "dimensiunea lui de brigadă artistică PRM".

Ce ne mai dă Saizescu? Păi ce înţelege el printr-o satiră a luptei politice: siglele celor două partide sînt "cîinii cu covrigi în coadă" şi "cioara de pe gard" (au, doare). Ce înţelege el prin tipologii româneşti tradiţionale: cîrciumarul libidinos, preotul libidinos, primarul libidinos (nu mă întrebaţi de ce sînt toţi libidinoşi). Ce înţelege el prin comori de înţelepciune populară: "Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face" şi altele asemenea. Ne mai dă şi o scenă de sex în iarbă cu Păcală şi Păcăliţa (Anemona Niculescu), la care toţi copiii din sală au făcut: "Oaaau!". Şi un discurs (rostit de criticul de film Călin Căliman) care se vrea un fel de ars poetica: "Să nu vă fie ruşine să ascultaţi poveşti, să spuneţi poveşti... povestea, oricum ar fi ea, aduce un strop de suflet omenesc, de viaţă... Şi pe ăla căruia nu-i plac poveştile, eu îl bag în mă-sa!" Frumoasă idee (şi exprimată cu meşteşug, deşi parcă se mai putea lucra la poanta finală), dar n-ar fi strălucit mai tare în filmul cuiva care mai şi ştie să povestească? Comedia (fie ea şi picarescă) cere organizare, calcul riguros al efectelor, tir precis. Comedia lui Saizescu e giumbuşlucăraie bezmetică, debandadă hăhăitoare, scălîmbăială de beţivi.

Filmul are două ore şi jumătate şi tot ce e în el pare să fi ajuns acolo din greşeală; materialul lui Petre Dulfu nu e dramatizat, "ideile originale" nu sînt dezvoltate - asta nu se cheamă picaresc, se cheamă "las-o cum pică". Pe scurt, incompetenţa lui Saizescu e totală, iar autoidentificarea lui cu "umorul naţional" e la fel de frauduloasă ca autoidentificarea lui Nicolaescu cu istoria şi a lui Corjos cu adolescenţa. Întrebarea este: impostura lui mai funcţionează? Oare de-asta îşi aduc oamenii copiii - în ideea că e sănătos să rîdă la Saizescu (tot aşa cum e sănătos să ia brînză de la ţărani), că ăsta e the real thing, nu vreunul dintre surogatele alea toxice puse în circulaţie de televiziuni? Adevărul e că alea sînt mai bune; sînt făcute de oameni care măcar au idee ce fac. E adevărat că Saizescu nu ştia ce face nici la vremea primului Păcală şi că asta nu l-a împiedicat să adune 14.640.000 de spectatori, dar mi-e greu să cred că CNC şi MediaPro chiar au crezut în potenţialul comercial al acestei întoarceri. La ora la care scriu, filmul a fost văzut de 12.865 de spectatori şi, chiar dacă asta înseamnă cu vreo 15.000 mai mulţi decît era cazul, tot sînt puţini; şi, chiar dacă ar fi fost de zece ori mai mulţi, tot n-ar fi fost destui ca să facă din el un film comercial, adică profitabil. În momentul de faţă, singurele filme româneşti cu şanse comerciale sînt filmele bune (adică filmele cu şanse de succes în festivaluri şi, prin urmare, cu şanse de a se vinde) şi CNC-ul ar trebui să ştie asta. Într-adevăr, nu trebuie să-ţi fie ruşine să asculţi şi să spui poveşti, dar atunci cînd finanţezi o poveste ca Păcală ar trebui să-ţi fie. Cu riscul de a fi înjurat de mamă de Călin Căliman.



 Toate articolele despre Păcală se întoarce


1 comentariu

  • SaizescuVorbesteProstii
    AuraVorbesteProstii [membru], 27.05.2007, 00:13


    ...mai multe chiar decat mine, un om simplu, un copil de cativa ani... care, avand o cultura filmica destul de mediocra, a fost impresionata de "Portocala Mecanica" a lui Kubric si numai "Portocala Mecanica" a lui Kubric, asa sa-mi ajute D-zeu!

    Si-acum, dupa un an si-un pic de cand a fost difuzat ( cel putin eu l-am vazut prima data la TIFF acum vreun an), ma tot intreb cine naiba a rezistat sa-l vada pe tot si sa-l mai recomande si altora.. de vreme ce-au fost totusi vreo 12.000 de spectatori, cum am citit in cronica tanarului Gorzo. Care-i diferenta dintre cei care au vazut, au placut, ce ramane de facut, filmul lui Saizescu si intre manelistii "de la P 7"( si-aici nu ma refer la filmul lui Nemescu... n-ar fi drept sa-l pomenesc intr-un asemenea context) ?Probabil ca floricelele de porumb semintelor!

Resurse

 Alte articole de Andrei Gorzo


Alte articole

 Un furt din bani publici - Păcală se întoarce, Laurenţiu Brătan
 Comedii de weekend - Păcală se întoarce şi altele, Iaromira Popovici
 Un tărâm al prostului gust desăvârşit - Păcală se întoarce, Laurenţiu Brătan
 Răzbunarea lui Păcală - Păcală se întoarce, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer