Over the Hedge este un film de animaţie pe calculator. Cînd zic cuvintele astea, mă simt ca Pruteanu în ziua în care a aflat că "Google" nu este un pictor belgian.
Dar special îi zic film de animaţie pe calculator, pentru că, în ultima vreme, sîntem tot mai invadaţi de genul ăsta de entertainment. Nu poţi să îi zici nici megaproducţie, că doar se lucrează cu giga de RAM. Nu poţi să îi zici desen animat, că mai mult le ia randarea decît animarea. Mă rog, e un film cu animăluţe create pe calculator care, cum ar zice un prieten de-al meu, fac stuff. Nimic interesant, pînă aici. Şi nici de aici încolo.
Nu are nici poantele din Shrek, nici acţiunea din Incredibles. Este un melanj de 101 dalmaţieni cu Ice Age plus o intenţie de a ridiculiza societatea de larg consum. Supra doi. Cel mai bun lucru care se poate spune despre el e că e simpatic şi te scapă de copii o oră şi jumătate. Şi are culori frumoase. Însă de poveşti despre familie, încredere, prietenie şi alte valori ale relaţiilor interumane sînt pline cinematografele. Şi în alea joacă oameni.
Dar dacă ai la îndemînă o echipă atît de pricepută de animatori, artişti 2D şi 3D etc., de ce să faci un film mai plictisitor decît orice creaţie în care a jucat Bruce Willis? Să fie oare un film educativ? Hmm, păi dacă e aşa, măcar să li se explice copiilor că broasca ţestoasă nu poate ieşi din carapace. Sînt învăţaţi despre loialitate, însă cu ce preţ? Sînt convins că după film ar ieşi pe stradă şi ar încerca să scoată carapacea broaştelor aşa cum au văzut în film.
Să nu îmi ziceţi că nu sînt broaşte ţestoase în oraşe, că eu am văzut, acum o lună, arici. Şi dacă e să o luăm aşa, nici melcii nu sînt departe.