Unde i-a fost capul?! - Die Weisse Massai

Un confrate scria despre Break-Up (în care cuplul "in real life" Jennifer Aniston & Vince Vaughn se joacă de-a despărţeala) că era clar de la primul cadru că "acel" cuplu (de pe ecran) n-aveam cum să funcţioneze: el un american-polonez neşcolit şi vulgar, ea o metropolitană sofisticată... Într-adevăr, numai că aşa se-ntîmplă (şi) în viaţă: boala se numeşte "dragoste" şi se ia.

Nu altceva avem în Die Weisse Massai / Îndrăgostită de un masai, în care o elveţiancă - aflată în vilegiatură prin Africa - îşi lasă iubitul şi se duce după un războinic masai numai muşchi de abanos şi masaj erotic la orizont. Chestia interesantă este că filmul se bazează pe un "best-seller mondial" (zice coperta) scris de (tot) o elveţiancă, Corinne Hoffman, în care aceasta povesteşte relaţia ei cu... un războinic masai. O poveste din "real life", probabil suficient de picantă pentru cititoarele care s-au plictisit de Judith Krantz şi simt nevoia s-o înlocuiască - preţ de-o vacanţă - cu un "roman adevărat". Adică un "reality show" tipărit.

Femeia (numită în film Carola şi jucată de Nina Hoss) face, deci, o pasiune ce-i întunecă mintea pentru frumosul ei negru, lasă prieten (alb) şi Europă (civilizată) şi se mută alături de omul ei într-un bordei. Dragostea e oarbă, mai ales cînd vine vorba de disconforturi locative: Carola e atît de prinsă de aventura-în-curînd-conjugală în care alunecă încît nu se mai gîndeşte că futaiul pe marginea patului administrat rapid de masai, ca-ntr-un bordel, nu este, totuşi, cea mai bună introducere într-o căsătorie; nu se îngrozeşte nici atunci cînd, ajunsă din bordel în bordei, constată că nu există nici măcar o masă acolo (posibilă întrebare: "Masai, da' masă ai?"), în schimb există un fel de suport pentru capul masaiului, pe care doarme ca să nu-şi strice frumuseţe de pieptănătură. Carola rămîne, face un copil (fetiţă) cu masaiul, pune de-o afacere (gen magazin mixt) sabotată senin de soţ, după care îşi ia seama şi-l lasă, plecînd cu copil cu tot... Morala? Filmul e regizat tot de o doamnă, Hermine Huntgeburth, şi e un Pianul (filmul lui Jane Campion) fără pian. Şi fără cinema.