Regizorul australian, naturalizat
neo-zeelandez, Roger Donaldson
s-a hollywoodizat pe meleaguri cu smog şi aceeaşi temperatură tot anul. Aici a regizat filme scumpe şi impersonale, cu staruri şi
semi-reuşite, de la
The Bounty la
The Recruit, trecând prin
Cocktail şi
No Way Out.
Acum revine la originile sale şi face un film pe care
l-a visat timp de 30 de ani, din momentul în care
l-a schiţat ca pe un documentar, aşteptând timpul (şi finanţarea) pentru un proiect personal.
World's Fastest Indian este
Cel mai rapid motor din lume, pentru că e vorba de motocicleta Indian model 1920, construită din bucăţi de Burt Munro, un
neo-zeelandez care e privit la fel ca Edmund Hillary pentru concetăţenii lui şi ai lui Peter Jackson.
Munro are şansa de a fi interpretat de Anthony Hopkins, (aici poate fi şi invers topizat, Hopkins are şansa de
a-l interpreta pe Munro),
într-un rol de care se vede
că-i pasă, la fel ca la Ivory sau din întâmplare la primii doi Hannibal Lecter. Deci, Burt Munro era un pensionar excentric bricoleur, care a construit din bucăţi casnice şi macgyvereşti o motocicletă Indian model 1920 şi a plecat din Noua Zeelandă în America. A ajuns în Utah, la Bonneville Salt Flats, unde a fost lăsat să participe la o cursă în săptămâna vitezei din anul 1967, deşi
n-avea de nici unele a obţinut un record menţinut şi azi.
Exemplu de voinţă, de pasiune nebună şi încăpăţânare (se numeşte obstinaţie), Munro e un model de tip
underdog, gen
Rocky,
Chariots of Fire sau
Billy Elliot (modele amintite de Donaldson şi caietele de presă). Povestea adevărată care
s-ar da pe Discovery
n-ar avea parte de rictusurile şi accentul lui Hopkins, care spală cu actorie cecurile luate pentru roluri precum tata lui Zorro, mentorul din
M:I 2 sau partenerul lui Chris Rock în
Bad Company (
indeed!!!). Donaldson, şi el alătură unei filmografii care include
Dante's Peak, Species şi
Cadillac Man, un film meritoriu. Îmi aduce aminte de cazul conaţionalului său Phillip Noyce, care după comenzi de Sfinţi, Sliveri şi Jack Ryani a revenit
down under pentru a face superbul
Rabbit-Proof Fence.
După atâta
junk, puţin regim nu strică.
Indianul (nu cel din dulăpior,
mind you) este un film clasic (spuneam deja,
i-ar fi plăcut sigur lui tata), sincer, autentic, cu forţă benefică mai importantă decât suflul cinematografic, care şi el e acolo, în motor, dar ceea ce face să pornească maşinăria e sufletul, emoţia, visul, chestii
old fashioned în
business-ul de a vinde burgeri vizuali cu arome de pasiune sintetică.