Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  All the Invisible Children

Săracii copii - All the Invisible Children


Alex. Leo Şerban

Libertatea, octombrie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un cunoscut, întrebat odată dacă ar fi de acord să cotizeze pentru o organizaţie umanitară de ajutorare a copiilor săraci, a dat fără să crîcnească acest răspuns: "După ce că sînt copii, mai sînt şi săraci!?"

Unii fac filme despre ei, pentru a-i sensibiliza (dacă se mai poate!) pe cei care dau asemenea răspunsuri... De exemplu, acest Copiii invizibili, care a avut premiera la Festivalul de la Veneţia, anul trecut. Este ceea ce se cheamă un "film-omnibus", în care mai mulţi regizori filmează poveşti de circa 10-15 minute pe aceeaşi temă. All the Invisible Children este o comandă UNICEF şi, printre numele mari care au acceptat să regizeze cîte un scurt-metraj pentru acest proiect, trebuie amintiţi Emir Kusturica, Spike Lee, Ridley Scott şi John Woo. Rezultatul (ca-ntotdeauna în cazul unor filme de scheciuri, şi-n plus, de comandă) este amestecat.

Kusturica vine cu obişnuitele kusturicisme la kil, dar şi cu acea energie şi umanitate zbanghie şi zglobie care pot face din orice chelie, tichie de mărgăritar. Scurtul lui Spike Lee este excelent: un zoom dramatic în viaţa cotidiană a unei fete de liceu, ai cărei părinţi (mama: Rosie Perez, pe care n-o mai văzusem de hăt...) au SIDA. Este o poveste simplă şi emoţionantă, care te face praf pentru că Lee nu-ţi bagă degetele-n ochi (o secvenţă: fetiţa este hărţuită de colegi / colege, iar una spune: "Bătrînii ei parcă-s zombii din Thriller al lui Jacko!"; în secunda următoare, toţi imită acel dans...). Urmează Jordan & Ridley Scott (Jordan e fiica maestrului), o idee proastă de la bun început: fotograf - David Thewliss - amintindu-şi ororile războiului, blabla; imaginea este super, dar scurtul este convenţional şi previzibil de la o poştă. Katia Lund (partenera lui Fernando Meirelles la Cidade de Deus) reuşeşte unul din cele mai bune momente ale filmului cu drama unor copii ai străzii care supravieţuiesc vînzînd gunoaie. Unul din cele mai slabe scurte este - surpriză! - cel al lui John Woo, care adună clişee şi le varsă într-un scurt "soft", care-i pătează "hard" reputaţia...

Una peste alta, Copiii invizibili trebuia făcut, pentru ca acei copii să fie vizibili.



 Toate articolele despre All the Invisible Children
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer