Dar drogul ăsta al libertăţii... există totuşi, şi tare bine ne mai face atunci când mai luăm un pic din el. Nu contează ce culoare are pastila: poate fi cea albastră a libertăţii de gândire, sau cea roşie (sau verde ?) a evadării în natură, sau poate fi cea de culoarea aceea nedefinită a auzului "frumos şi nebun"... Da ! Acesta a fost "hapul" pe care l-am luat de bună voie în ultima seară la S.I.M.N., la jam-session-ul experimental (zic ei), sonat, zgubilitic (zic eu), şturlubatic, elucubrant, clocotitor, captivant, sâcâitor... sâc ! sâc ! cui nu a fost acolo sau n-a privit măcar un pic la TVR Cultural, fiindcă trăznaia s-a dat în direct...
(Sorin Romanescu)
Dar, să lăsăm. Aşa... fără stăpân şi fără "vorbedinainte" Irinel Anghel, Ion Bogdan Ştefănescu, Malik Choukrane, Sorin Romanescu, Andrei Kivu şi un dansator neliniştit (norocu' nostru !), l-am numit pe Mihai Mihalcea, s-au jucat serios cu ceva de care dacă ai luat o dată (credeţi-mă că eu am încercat, parol !), greu mai scapi: s-au jucat cu sunetele. Instrumentele multe, "exploatate" de cele mai multe ori neconvenţional - cu ciupituri, atacuri, zbârnâieli, pupături, smiorcăieli şi alte efecte citite, citate, ciripite, ciudate, ca să nu mai vorbim de cele electronice - cum spuneam, au "existat" pe post de drog "la liber", un drog-invitaţie la o scurtă şedinţă de terapie în grup în care, ca să folosesc o expresie din filmele acelea, "we got high" adică am levitat sonor fiecare după cum ne-a dus capul.
(Irinel Anghel)
Păi doar o scurtă enumerare: Irinel (o să le spun pe numele mic, fiindcă sunt copii, ca şi noi) începe cu un acord ciudat la orga de gură - cum adică "ce-i aia ?"; este o orgă în care se suflă cu gura - sunete firave şi bizare la care se adaugă un flaut bas (adică îndoit) al lui Ionuţ, dar nu!... pentru că încep să ţeasă pânza lor aparte bolurile, arcul şi zbârnâitorile lui Malik şi nici nu ştii când Mihai lipeşte lipici pe scenă, ca şi pe faţa lui de lipici, de care se lipesc Sorin, cu chitara-i mediu sonor (da' sonor rău de tot !),... crescendo... apă în tuba lui Andrei, norocul cinelelor că au scăpat de lovituri şi lista poate continua.
(Andrei Kivu)
Nu poţi inventa ! Poţi doar vag de tot relata... destul de sec.
Păi chiar! Cunoaşteţi vreun consumator de droguri ? Nu ? Nu-i nimic. La urma urmei nu a fost decât un concert. Iar cei despre care tot încerc să scriu fără succes au creat doar un moment din acel concert... sănătos al naibii.