Au trecut 5 ani de la 11 septembrie 2001. Adică 5 ani de când trăim fără cele două turnuri new-yorkeze, de când ficţiunea din primul Die Hard (turnurile Nakatomi) a devenit realitate istorică. De atunci trăim în vreme de război şi filmele horror au devenit din nou cap de afiş, la fel ca pe vremea Vietnamului. La început, Hollywoodul a negat evenimentele, a şters digital turnurile din filmele în care apăreau (faimos, cazul Spider-Man / Omul păianjen) şi a amânat premiera la filme cu tematică apropiată (terorism, atentate - Collateral Damage / Victime colaterale, cu Arnold Schwarzenegger, azi guvernatorul statului California).
Apoi, politica s-a schimbat. Acum studiourile americane revizitează evenimentele prin două filme, Zborul United 93 şi World Trade Center. Nu mai pun la socoteală producţii TV, versiune xerox la United 93. Ambele titluri ar putea fi catalogate ca filme-catastrofă sau thrillere de ficţiune bazate pe o realitate politică.
Cu unul din ele nu sunt de acord, anume aşa zisa realitate de docu-dramă din United 93, care povesteşte evenimentele din al patrulea avion, care ar fi fost destinat să intre în Casa Albă. Nu există supravieţuitori, dovezi palpabile, nu există poveste reală, ci doar ficţiune. Cu toată tensiunea construită abil, ultra profesionist (şi viclean) de regizorul Paul Greengrass (Bourne Supremacy, Bloody Sunday), nu pot cumpăra interiorul acestei poveşti, personajele ei, omul obişnuit, victimă şi drama realistă, menită să te ţină în tensiune, să te emoţioneze.
Celălalt film, World Trade Center, este girat de Oliver Stone, care îi conferă credibilitate, dar el nu atinge evenimentele din culise, ci doar povestea unor victime şi a salvatorilor lor, ceea ce pe vremuri ar fi făcut John Wayne şi John Ford (dacă nu Howard Hawks).
9/11 (nine eleven) este cel mai documentat eveniment din istorie şi deja cel mai controversat. Imaginea înseamnă manipulare. "Camera minte 24 de fotograme pe secundă", este motto-ul lui Brain De Palma, unul din regizorii cei mai frecvent acuzaţi de manipulare şi tendenţiozitate (coincidenţă funestă, ziua sa de naştere este 11 septembrie). Michael Moore şi documentarul său, Fahrenheit 9/11 ne îndeamnă să credem cu totul altceva despre 11 septembrie şi amestecul Bush / Halliburton, saudiţi, CIA etc.
Al Quaeda a filmat un interviu în care spune că publicul este manipulat, guvernul american poate investiga acum cetăţeni obişnuiţi, urmări telefoane şi vieţi inocente printr-o lege de securitate naţională, în fiecare zi soldaţi şi civili mor în Irak. Un eveniment şi urmările sale care pînă acum s-au soldat cu 80.000 de victime. Mi-e teamă că cinematograful va trebui să mai aştepte până la a spune poveşti veridice despre această dramă-foileton a noului mileniu, Odiseea non-spaţială începută în 2001.