De vină e Harry Potter, nu micul cercetaş anonim. De când a apărut acest magician copil, au venit şi minorii care stăpânesc dragoni (Eragon), şi Narnia şi potopul abia a început. Aşa că nici filonul James Bond nu putea să scape de la infantilizare, pentru puştii care vor să fie cool şi funky şi să aibă o adolescenţă periculoasă. S-au dus coşurile, pac, au apărut gadgeturile.
Faceţi cunoştinţă cu Alex Rider, micul spion, care e nu e chiar mic, dar e arogant şi nesuferit (actorul de 15 ani, Alex Pettyfer, a fost ales dintre tone de candidaţi). Mickey Rourke se face de ruşine, grosier, grotesc, în rolul negativului, magnatul Darrius Sayle, care vrea să se răzbune pe cei care l-au batjocorit în copilărie. E dat cu smack pe la ochi, o fi din cauza lui machiajului lui Jack Sparrow? Mickey, tu nu mai ai nevoie de machiaj, eşti fioros şi fără. O performanţă actoricească din categoria Michael Jackson la Neverland.
Iar Alicia Silverstone şi Missi Pyle, lor ar trebui să le fie interzis să mai apară pe ecran. Robbie Coltrane şi Bill Nighy par a se ascunde în spatele cecurilor babane pe care le-au încasat, iar Ewan McGregor (unchiul micului spion, Marele Spion), este cel mai fericit, el este ucis în timpul pre-genericului.
Ce mai rămâne, o meduză gelatinoasă şi mr. Grin (interpretat de Andy Serkis, cel mai mare actor 3-D din lume, Gollum şi King Kong totodată), dar sub folosit. Toate filmate în locaţie englezească mohorâtă ca vremea de la ei, plus o cursă de cai prin centrul Londrei (din cauză că juniorul n-are voie legal să conducă maşina), o mulţime de bani cheltuiţi pe degeaba, cu un regizor nul (Geoffrey Sax, care a comis şi anti-thriller-ul White Noise) şi montaj de măcelari. Cam asta ar fi.
Stormbreaker e de fapt windbreaker. Seria lui Robert Rodriguez, Spy Kids, oricât de debilă ar fi, măcar e în 3 D şi parodică. Agentul Cody Banks şi Johnny English, alte variante recente de spionaj infantil, mă depăşesc ca target. Mi-amintesc de Gotcha, (1985), din anii dizidenţei video, ăla film serios cu puştani şi spionaj. Dar de, asta era în perioada războiului rece...
Romanele lui Anthony Horowitz (pe care se bazează această încercare eşuată de franciză), să le reia altcineva, şi cu altcineva în rolul lui Rider, dar oricum cui îi pasă de James Bond junior, când există noul James Bond care va să vie (Casino Royale în noiembrie). După cum se numea piesa celebră, devenită muzical, Nota zero la purtare. Zero zero-şapte poate, dar păcate.