Hîrtia e foarte albastră - Hîrtia va fi albastră

"There's no time
No time to remember these days
No time to hold back in that size
We don't have no time, no time, no time...
No time for revolution!"
Falco - No Time for Revolution

Atenţiune, atenţiune! Film nou românesc! Iară cu revoluţia? Da, dar nu iară şi nu din nou, ci pentru prima dată... despre cei ce au băgat în stradă în noaptea de 22-23 decembrie, în capitala acestei ţări numită pe atunci R.S.R. (Republica Socialistă România), cei ce au murit de-an pixul la acea circotecă datorită căreia azi poţi să-ţi iei maşină în leasing şi să culegi căpşuni în spaniolă. Aşa zisa "Revoluţie", minunata lovitură de stat bazată pe zvonistică, fum fără foc şi foc fără fum, scăpată de sub control datorită unor tineri entuziaşti. Mulţi dintre ei n-au mai apucat să se entuziasmeze de a doua zi încolo, nici măcar să se deprime.

Pentru cei care au avut ghinion, în confuzia generală, prezentată realist de Radu Muntean (la al doilea film de cinema, după Furia), 22-23 a fost o noapte fatală, nu "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea". Ţţţţţ, noroc că a fost cald. Că altfel, dacă erau minus 30 de grade, se ducea de râpă tot evenimentul. Aah, şi să nu uit, era mai cald afară ca înăuntru.

OK. Precizări. Hîrtia va fi albastră e un film Important. Dur. Minimalist. Docu-dramă. Lumina de atunci, străzile sumbre, camera tremurată, dar foarte puţin, culorile desaturate (bravo Tudor Lucaciu). Nu mă aştept să se bată lumea pe bilete, pentru că aud zvonuri cum că "iară cu revoluţia, dom'le, ne laşi, au trecut 16 ani". Da, au trecut şi iată, un copil de 16 ani, nenăscut în tomberonul lui Ceaşcă, poate să afle şi el câte ceva. Să vadă primul film cu adevărat despre "noaptea cea mai lungă". Într-un stil narativ alert, cu miez şi point. Să afle de unde vine ciunga şi coca cola aia, că nu scrie pe net şi messenger!

Eu cam atât aş avea de spus. Să-i ducă la film, cu clasa, de la şcoală. Aşa cum erau duşi elevii să facă cu mâna Cârmaciului, cînd trecea pe drum, sau cum recoltau cartofi, ca să avem agricultură. Am şi o problemă, una singură în unghi subiectiv şi muzical, genericul final cu Nana Mouskouri şi corul sclavilor. Mă aşteptam de la Radu la ceva gen Scorsese în Goodfellas, unde cântă Sid Vicious My Way, adică ceva mai punk, gen Zob cu o variantă la Deşteaptă-te, Române, sau varianta mea (că se discută în film despre Amadeus-ul austriac, RIP), No Time for Revolution. OK. După film am intrat într-o tutungerie-alimentară, butic, chiar în spatele Ateneului Român pe care scrie Molière, Franklin etc, şi era ca pe vremuri, salam, cu menţiunea fără soia. În continuare la noi hîrtia e foarte albastră. Nu ca cea de turnesol, că nu-şi schimbă culoarea, asemeni cameleonului naţional.