Volver înseamnă
a-ţi aminti. Aşa că îmi amintesc şi eu de filmele lui Almodóvar, care
nu-mi plac, dar pe care însă
le-am văzut aproape pe toate. Mi se pare prea răsfăţat, colorat, voit excentric, supraestimat. Mie, din spaniolii actuali îmi place de la Iglesia (Almodóvar şi compania lui,
El Deseo S.A. i-a produs primul film,
Accion Mutante). Dar
mi-a plăcut muzica lui Morricone şi Victoria Abril (care era hiper sexy) în
Atame! (Leagă-mă, dezleagă-mă!).
Mi-a plăcut anteriorul Almodóvar,
La mala educacion, pentru că era îmbârligat şi construit ca un puzzle Hitchcock vs. Brian De Palma (yep). Şi apropo de De Palma, aşa
l-am văzut şi pe Pedro, cu părul vâlvoi, venit
să-l sprijine pe prietenul său Banderas la Cannes, la premiera la
Femme fatale. Cu freza în competiţie cu David Lynch, cu care în mod paradoxal, filmele lui seamănă. Scena audiţiei din
Mulholland Drive şi pasiunea feminină din film,
very Almodóvar. Cât despre freză, oricum Tim Burton şi Crispin Glover pun la zid toţi transexualii şi travestiţii lui Pedro, oricât de cu părul în flăcări ar fi. Ok.
Mi-au mai plăcut turnurile gemene madrilene din
Carne Tremula, dar
plot-ul de noir melo cu elemente de
Boxing Helena, pardon
Mar adentro, nu
m-a impresionat. Iar Francesca Neri
mi-a plăcut mai mult pe post de Allegra, soţia lui commendatore Pazzi din episodul florentin din
Hannibal.
Acum să mă întorc la
Volver. L-am ratat la Cannes în festival, dar am plătit 8 euro ca
să-l văd la cinema,
într-un spectacol obişnuit, deci cam trei bilete aici... I
s-a dat premiu de interpretare de ansamblu feminin, plus scenariu, decizii inepte ale juriului condus de Wong Kar Wai, pentru că pentru Almodóvar scenariul e doar o schemă. El improvizează pe platou, adaptează scenariul la cerinţele filmării.
Volver e o întoarcere la comedie, una amăruie, cu violenţa de rigoare, cu multă culoare, caldă, roşu cald, fierbinte. Un sos de paste minunat. Melo. Muzical. Almodóvar iubeşte femeile, le închină cânturi, poeme, o iubeşte şi pe mama sa, omniprezentă în filmele sale, care şi aici e ritmul poveştii. Poveste despre patru femei, mamă, fiice, nepoată, trei generaţii. Carmen Maura revine, ea fiind actriţa prezentă în toate filmele timpurii ale regizorului. Iar Penelope Cruz, la al treilea film cu Almodóvar, e mai minunată ca oricând şi mai Femeie, pe linia estetică clasică
neo-realistă a femeii frumoase, dar puternice, cu personalitate: Sophia Loren, Anna Magnani, Silvana Mangano. Nu ştie Tom Cruise
ce-a pierdut...
Nu e nici o îndoială că acest film e mai special decât altele şi se simte pasiunea lui Almodóvar, exuberanţa, sinceritatea. Este şi intrarea Spaniei la Oscar şi deşi ţin cu Mexicul (
El Laberinto del Fauno / Labirintul faunului al lui Guillermo Del Toro),
Volver ar trebui să fie un Oscar măcar pentru Penelope Cruz, roşu ca macii sălbatici în bătaia vântului şăgalnic. Dar să nu devenim prea poetici,
back to Almeria şi spaghetti, nu cele gătite de Penelope echipei de filmare, ci de Sergio Leone oamenilor lui cu revolvere.