Noua producţie a Operei Naţionale este un spectacol de ţinută, cu momente de valoare artistică înaltă. Trei distribuţii, decoruri şi costume moderne, un invitat din afară - tenorul bulgar Kamen Chanev în rolul lui Des Grieux - toate par să ne spună că spectacolele de pe scena bucureşteană sunt tratate la aceleaşi standarde înalte ca în toate marile instituţii de operă din lume.
Distribuţia Mariana Colpoş - Manon şi Kamen Chanev - Des Grieux este cea mai reuşită variantă dintre cele trei, cu doi artişti de clasă internaţională. De altfel, actul IV cu "Fra le tue braccia, amore!" este din punct de vedere artistic punctul culminant al întregului spectacol. Merită să mergeţi fie şi numai pentru el. Două voci puternice, cu registru deopotrivă liric cât şi dramatic bine acoperit, Colpoş şi Chanev creează personaje vii, cu trăiri intense, cu care empatizezi imediat.
Cu aria "Sola, perduta, abbandonata" Colpoş încălzeşte deopotrivă o scenă goală (decorul minimalist înfăţişează deşertul Louisianei, unde au fost izgoniţi cei doi iubiţi) cât şi sala, dovedind reale calităţi teatrale.
Ambii solişti reuşesc să depăşească două mari neajunsuri: construcţia dramatică proastă a libretului şi regia neîndemânatică şi clişeistică a Andei Tăbăcaru Hogea, care în loc să estompeze defectele libretului, le accentuează până la limita sfidării logicii.
Scena fugii lui Manon din casa lui Geronte cu două cufere pline cu bijuterii sub braţ frizează ridicolul, ca să dau numai un exemplu. Libretul este rodul colaborării a şapte autori. Poate de aici artificiozitatea sa. De multe ori te întrebi cum de au ajuns personajele în situaţia respectivă, şi mai ales de ce. Producţia Operei Naţionale din Bucureşti reuşeşte să depăşească acest neajuns exclusiv prin calităţile teatrale native ale celor doi protagonişti.
Colpoş trăieşte rolul, oferindu-i nesăbuitei Manon substanţa emoţională care îi lipseşte în primele acte. Vocea ei plină, brăzdată de accente tragice face credibil saltul evolutiv pe care personajul îl face între prima ei apariţie pe scenă şi finalul ei tragic.
După un tur de forţă în actul III, cu un punct culminant în "Ansia eterna, crudel!" Chanev îşi fructifică potenţialul tragic al vocii în scena finală a morţii lui Manon.
Cei doi funcţionează foarte bine împreună, vocile lor unindu-se pentru a crea un univers sonor pasional şi tragic, tridimensional, care ajunge foarte repede la inimile publicului. Pe cei doi protagonişti îi secondează cu profesionalism Ştefan Schuller în rolul găunosului Geronte. Orchestra condusă de Adrian Morar este aproape fără cusur, iar corul, sub conducerea maestrului Stelian Olaru păstrează standardele înalte cu care ne-a obişnuit.
Manon Lescaut de G. Puccini.
Conducerea muzicală: Adrian Morar;
Cu: Manon - Dorina Chesei, Mariana Colpoş, Madeleine Pascu; Des Grieux - Marius Vlad Budoiu, Kamen Chanev, Atilla Kiss.