După 21 de ani - Children of Men

Cînd vedem ce se întîmplă în Ferentari, unde familii de rromi ies din case şi protestează că au fost debranşate de la lumină, sau chiar atacă jandarmii trimişi să intervină, nu ni se va părea exagerat ceea ce se petrece în filmul lui Alfonso Cuaron Children of Men, în care joacă şi Oana Pellea... Este imaginea unui viitor foarte apropiat (2027) în care moare cel mai tînăr locuitor al planetei, femeile sînt cuprinse - toate - de infertilitate, teroriştii atacă peste tot, iar Londra a devenit un amestec de Baghdad şi Guantanamo.

Filmul lui Cuaron (autorul celui mai reuşit Harry Potter, al treilea) este inspirat de cartea scriitoarei britanice P.D. James. Dar poate că nu literatura e mijlocul ideal pentru a transmite ideea cărţii, ci filmul. Filmul acesta. Crîmpeie din el vă vor urmări mult timp - cum ar fi o scenă în pădure, cînd maşina în care se află eroul filmului (Clive Owen) şi fosta lui soţie (Julianne Moore) este atacată de anarhişti: vă veţi trezi pe marginea scaunelor, încercînd să interveniţi în acţiune pentru a-i salva!

Filmul lui Cuaron are multe calităţi: imaginea (lui Emmanuel Lubezki), care este extraordinară; faptul că te ţine cu sufletul la gură, ca un thriller; prezenţa lui Sir Michael Caine într-un rol de ex-hippie; cîteva momente de emoţie; "last but not least", Oana Pellea într-un rol de compoziţie: Marişca, o ţigancă descurcăreaţă care turuie pe româneşte, deşi nimeni n-o înţelege... Ce-i drept, e greu s-o recunoşti pe Oana, căreia i s-a lipit un nas de vrăjitoare şi i s-a pus o basma pe cap! Dar rolul ei este destul de substanţial, şi Oana îl face foarte bine.

Unii vor gusta, probabil, trimiterile la Naşterea Domnului - cu o negresă - "Fecioară" născînd printre gloanţe şi bombe şi croindu-şi drum afară din adăpost, vegheată de puştile soldaţilor înmărmuriţi... Dar lucrul cel mai rău din film este traducerea titlului prin "Copiii tatălui". Care "tată"?! Dacă este vorba de "tatăl ceresc", atunci ar fi trebuit "Tatălui", sau chiar "Copiii Domnului", nu? Ei bine, nu. Aşa că duceţi-vă să vedeţi filmul Oanei Pellea şi al lui Clive Owen, dar ţineţi minte că titlul n-are nicio legătură cu el!