Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Năzdrăvanul Occidentului

Talentul de-a coagula o echipă - Năzdrăvanul Occidentului


Oltiţa Cîntec

Teatrul Azi, noiembrie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În orice moment al anului, la Sfântu Gheorghe te poate atrage pâinea aceea mare, rotundă, coaptă pe vatră, kurtoskolács-ul, colacul glazurat, învârtit pe rulouri din lemn, şi teatrul. Nu neapărat în această ordine. Acum, atrăgătoare a fost chemarea Teatrului Maghiar de Stat "Tamási Aron", care a dorit să prezinte criticilor şi colegilor din alte trupe una dintre cele mai noi producţii proprii: Năzdrăvanul Occidentului de J.M. Synge. Pentru localnici, premiera a avut loc în iunie, dar breasla a fost solicitată acum, probabil cu gândul ca spectacolul să se mai aşeze, prin rodare în faţa publicului.

Realizatorul proiectului este Bocsárdi László, un regizor care nu mai are nevoie de prezentare. E deja un brand. Ascensiunea valorică a teatrului de limbă maghiară din Sfântu Gheorghe i se datorează, amprenta sa stilistică, dar, în egală măsură, priceperea organizatorică şi calităţile sale umane au consolidat statutul instituţiei covăsnene. Esenţial în maniera de lucru a lui Bocsárdi este talentul de a coagula o echipă, capacitatea de a stabili şi amplifica relaţii profesionale creative.

Există regizori valoroşi prin individualitatea lor, prin personalitatea puternică pe care o percepi încă de la ridicarea cortinei. "Marca" Bocsárdi László e la fel de pregnantă estetic, dar e impusă într-o cu totul altă notă: net, dar nu excesiv. Nu-ţi sare în ochi, dar o identifici prin felul personalizat în care imaginaţia sa regizorală favorizează ansamblul. Abilitatea de a călăuzi grupul de artişti implicaţi s-a simţit şi în această versiune la Năzdrăvanul Occidentului. Spun "această versiune", întrucât regizorul a mai montat piesa, la Craiova, în urmă cu câteva sezoane. Prezenta variantă regizorală e una de tip neo-clasic. Regizorul a preferat o abordare care mizează pe acurateţe, consecvenţă stilistică şi pe buna funcţionare a maşinăriei scenice, în sensul de ansamblu a tot ceea ce se află la rampă. Bocsárdi László nu vrea să revoluţioneze; s-a simţit confortabil artistic în textul irlandezului Synge pe care l-a înscenat în litera şi spiritul lui. A intervenit doar cu câteva elemente care"naturalizează" acţiunea în ţinuturile secuieşti, hanul de ţară devenind un loc unde se fierbe pălinca, iar leguma dominantă a micii aşezări rurale este cartoful. O altă intervenţie a fost transformarea grupului de fete care roiesc în jurul Năzdrăvanului, într-o ceată de flăcăi.

Lumea din Năzdrăvanul Occidentului e un univers limitat, închis în sine, ale cărui conexiuni cu exteriorul sunt sporadice. Existenţa lui se derulează după un socioritm propriu, alimentat de păhărelele de tărie, al căror efect principal este că fac totul posibil. Personajele nu au nici ele prea multă istorie, evoluează puţin, iar treburile şi obiceiurile locului sunt bulversate de apariţia unui străin şi, mai ales, de povestea teribilă pe care o spune acesta. Iniţial temător, străinul povesteşte cum şi-a omorât tatăl, despicându-i ţeasta cu o unealtă agricolă! În ochii sătenilor, grozăvia e un act de teribilă bravură, iar atentatorul devine vedeta momentului, fiind proclamat "Năzdrăvanul Occidentului"!

Synge şi-a subintitulat piesa"comedie", iar cheia de lectură este aceea a umorului negru. Ce poate fi comic într-un omor? Nepotrivirea, paradoxul, plasarea ironică. Sătenii îl admiră pe acest fugar a cărui "vitejie" este, în fapt, o oroare. Absurdul, nepotrivirea, nefirescul căutat acestea sunt mijloacele pe care Synge le utilizează la nivel dramatic şi pe care Bocsárdi László le potenţează scenic. Cu buna măsură a lucrurilor făcute temeinic. Nu există în spectacol nici o stridenţă, nici un exces, după cum nu simţi nici vreo lipsă. Mecanismele echipei au funcţionat impecabil şi de această dată. Scenografia, costumele, muzica s-au adecvat viziunii regizorale, i-au dat formă scenică; actorii, de asemeni, oferind, cu toţii, încă o probă a profesionalismului lor. Fiecare interpret şi-a susţinut partitura conştientizând că reuşita întregului depinde de omogenitatea performanţelor individuale. Meritele se împart între Bocsárdi şi fiecare artist înscris pe afiş. Iar beneficiul este, neîndoielnic, al privitorului. Când voi reveni la Sfântu Gheorghe, va fi pentru teatru, pâinea coaptă pe vatră şi kurtoskolács. Exact în această ordine.


Năzdrăvanul Occidentului de J.M. Synge,
regia Bocsárdi László,
scenografie: Bartha József,
costume Dobre Kóthai Judit,
muzica: Konzcei Arpad;
distribuţia: Pálffi Tibor (Christopher Mahon), Nemes Levente (Bătrânul Mahon), Szábo Tibor (Michael James Flaherty), Peter Hilda (Pegeen Mike), Mátray Lászlo (Shawn Keogh), Veress Lászlo (Philly O'Cullen), Komives Mihaly (Jimmy Farrell), Bicskei Zsuzsanna (Văduva Quin), Nagy Alfred (Samuel Tansey), Márton Lóránt (John Brady), Dioszegi Attila (Willy Blake), Kolcsár József (Jackie McLaughlin);
data reprezentaţiei: 23 septembrie 2006.



 Toate articolele despre Năzdrăvanul Occidentului


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltiţa Cîntec


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer