Primul Saw mi s-a părut cel puţin interesant. Deşi era înţesat de greşeli de logică, mi s-a părut original ca scenariu, ca decor şi ca idee. Avea suficientă inteligenţă şi tensiune încît să mă determine să caut şi alte filme ale regizorului, pe imdb. Au existat oameni care au încercat să îmi distrugă această convingere, susţinînd că e un biet thriller de categorie B, însă nu m-am lăsat. De-asta am şi mers la Saw 3, să văd ce a înţeles noul regizor din primul film.
Şi dacă oamenii din jurul meu nu m-au convins că Saw 1 nu a fost nimic special, ei bine, Saw 3 a reuşit să facă asta. Filmul mi-a lăsat impresia că încearcă să vadă cîte modalităţi de tortură încap într-o oră şi jumătate. Mi s-a părut un maraton de fantezii lipsite de ingeniozitate (fierătaniile din Saw 1 erau infinit mai interesante), un apometru de sînge (nu chiar la nivelul aspersoarelor japoneze, însă pe-aproape), un abator fără sens cu final neaşteptat şi interminabil. Am stat şi am înghiţit în sec preţ de 10-15 crime, pomenindu-mă la final cu o întrebare pe care cu siguranţă că regizorul nu a anticipat-o. De ce trebuie să mă uit la aşa ceva?
Sînt convins că vor fi oameni care mă vor trimite să revăd Mica sirenă sau Pisicile aristocrate, şi asta mă şi pregătesc să fac. Însă îmi scapă în totalitate motivul pentru care oamenii se duc buluc la cinematograf pentru a vedea mai bine de o oră de durere, membre contorsionate, creier, sînge şi oase rupte, fiinţe umane ucise în cele mai bizare feluri. M-am simţit ca un student la medicină în primul an de studiu. Ca un pacient sănătos care intră pentru prima oară într-o secţie de urgenţă. Mi-e absolut clară natura fragilă a omului. Sîntem nişte grisine gînditoare, vai de capul nostru, şi orice bordură ne poate fi fatală. Din punctul ăsta de vedere, mulţumesc regizorului pentru reminder.
Din punctul de vedere al entertainment-ului, filmul mi se pare inutil şi reprezintă despărţirea mea completă de genul horror. Zombii ăia cu maşini de tăiat lemne păreau mult mai simpatici. Saw 3 mi s-a părut exagerat, grotesc şi greţos. Acum, unde e VHS-ul ăla cu Albă-ca-Zăpada?