Michael Winterbottom, din nou sub influenţa prezentului - The Road to Guantanamo

În urmă cu trei ani, Michael Winterbottom obţinea Ursul de Aur cu In This World, un pseudo-documentar, "full road movie" despre un adolescent afgan care fuge din tabăra de la Peshawar spre Marea Britanie.

Nici în acest an, cineastul britanic n-a putut fi trecut cu vederea de juriu. The Road to Guantanamo, premiat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor, se recomandă din titlu. Te trimite imediat cu gîndul la baza militară americană din Guantanamo Bay, Cuba, şi te informează că e un road movie. Filmul pe care Winterbottom (autor cu o filmografie densă şi amestecată) l-a realizat împreună cu mai-tînărul Mat Whitecross, va avea cu siguranţă mare audienţă pentru că reface aventura celor trei tineri britanici de origine pakistaneză deţinuţi ilegal de americani la Guantanamo şi eliberaţi în martie 2004, după mai bine de doi ani de detenţie şi maltratări.

În plus, cum nu se ştie exact ce se întîmplă la Guantanamo, unde se pare că mai sunt destui deţinuţi, filmul are şi atuul noutăţii. Regizorii optează pentru o manieră neobişnuită de naraţiune. I-au contactat pe cei trei foşti deţinuţi (prin intermediul avocatului acestora), au stat de vorbă cu ei, au filmat o lună de zile interviuri (transcrise, ele au dat 650 de pagini de text), după care au căutat tineri britanici de origine pakistaneză care să-i poată interpreta pe cei trei tineri şi pe al patrulea, ucis se pare în Afganistan. Astfel, în film, secvenţele de ficţiune - turnate în locaţie în Afganistan, Pakistan şi Iran, sunt montate alături de intervenţiile adevăraţilor eroi. Rezultatul se apropie foarte mult de cruditatea şi presiunea documentarului. E alert, se ia la întrecere cu realitatea, o ia la goană, trepidează. Secvenţele de la Guantanamo nu ocupă tot filmul, dar fac figură de document, deşi au fost filmate în Iran. Deţinuţii sunt ţinuţi ca nişte cîini, în cuşti, iar pedeapsa extremă constă în închiderea lor, legaţi şi chirciţi, într-o cameră întunecată unde urlă heavy-metal la maximum.

Filmul are şi o invariabilă notă de umor datorită sforţărilor ridicole ale americanilor şi britanicilor de a-i face pe eroi să mărturisească apartenenţa la Al-Qaeda. Un punct de atracţie al Berlinalei din acest an a fost tocmai faptul că cei trei tineri au fost prezenţi la conferinţa de presă. A fost, cred, cea mai lungă şi mai aglomerată conferinţă de presă a festivalului.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.