Amadeus are 250 de ani. Wolfgang sfidează karma, hrăneşte o planetă bulimică şi salvează spirite rătăcite. Mozart se ţine bine. Genialitatea îl păzeşte de bombe atomice, de mediocritate şi ură. Nemuritor în Fa major rîde, de după bara de repetiţie, într-o lume dezacordată în Allegro. Variaţiuni pe aceeaşi temă: Sonate pentru sonaţi şi Fantezii pentru alienaţi sentimentali. Un Bukowski retrospectiv: "If you're going to try, go all the way". Nimic în calea eternităţii. Vrei şi tu? Drumul către cer îţi va fi presărat cu staniol de Mozartkugeln şi totul se va măsura în Mozart-grame. Delicatessen, anyone? Vreme de metamorfoză: din consumator de muzică în mîncător de ciocolată sub Cetatea de Sare.
Înapoi. Gara în loc de Purgatoriu, tenişii no name în loc de conduri, şinele de tren în loc de claviatură şi o manea în loc de Eine kleine Nachtmusik. Pe urmele Sunetului Muzicii, calci peste mucuri de ţigară într-un spaţiu încă UE-virgin. Sari peste Noaptea de Sînziene şi stai în umbra Nopţii Walpurgiei. Cum alţii prizează cocaină, alţii îşi injectează fugă. O gură de drum, un Flaut fermecat, o prăpastie între munţi, între mine şi sine, între ei şi zei. Marea alternativă: uiţi şi cauza şi efectul. Încă o caffe latte, încă un euro îngurgitat. Aşa încep toate modelările uniformizării: şnitel în loc de shawarma şi sushi în loc de sarmale.
No kangoroos in Austria spune micuţa chinezoaică de la taraba cu suveniruri de sub castelul Hochensalzburg. Şi sari cît poţi pe claviatura din parcul gazonat ca să-ţi compui propria Fantezie. Dai copii la o parte ca să-ţi rupi ciorapii pe toboganul de lîngă toaleta cu Welcome şi Danke. O ţigară în loc de raţionament te duce pe tărîmul punkerului care, dacă ar avea împotriva a ce să se revolte, ar fredona un Anarchy in the UE. Dar, nu. Îşi continuă drumul peste pod şi zîmbeşte oferindu-ţi un fum alături de cockerul spaniel care dă fericit din coadă. Curge. În cel mai dulce stil clasic. Aici, fără suprarealisme, doze şi prize. Sănătate curată. All the way.
Inspiri imaculat şi transpiri parfumat
Sprechen Sie English? Şi dai de americanii cu ghiduri despre "Cum-să-te-dai-drept Canadian-ca-să-nu-sperii-localnicii" şi de eternii japonezi cu chip-uri în loc de irişi şi sake în loc de salivă. În Salzburg inspiri imaculat şi transpiri parfumat, îţi faci transplanturi de partituri mozartiene şi fredonezi specialităţi de ciocolată. Dacă treci peste rîu, faci concurenţă porumbeilor albi şi rişti să-ţi împleticeşti privirile în analiza tunicilor de Trachten purtate cu mîndrie molcomă de stăpînii ţinutului Bayern.
Ruptură din The Sound of Music şi Made in Heaven, cu vaci şi marmote plutitoare. Aici respecţi liniştea străduţelor îmbibate cu miros de NordSee, cîrnaţi şi ştrudel cu mere, ca să nu-l deranjezi pe instrumentistul de pahare. Şi mergi pînă la ultima picătură prin Baroc şi Renaştere, prin varianta ta perfectă de colecţionar de senzaţii şi digitaţia de pianist avortat.
Soare pe bancă, breakfast cu concerte de muzică clasică, biciclişti cu viori în loc de rucsac şi partituri în loc de ghid prin viaţă. MozartFest, Universitatea Mozarteum, casa lui Mozart, Eine kleine Nachtmusik imprimat pe toate tricourile chinezeşti.
Infuzie de cultură şi nori înţepaţi de tuburi de orgă. Toate, învelite în idei de marketing mozartian. După 250 de ani, Mozart se măsoară şi în euro, grame de ciocolată sau brelocuri argintii. De toate, pentru toţi: autoservire cu conserve musicale, bile de ciocolată pentru turistul grăbit sau concerte live cu studenţi muzicieni. Şi din 16 years of alcohol, la Un veac de singurătate şi 10.000 years of sex, din vitrina Muzeului de lîngă "Stadtcafe". Bitte sehr cu aromă de violoncel şi săli de Conservator în formă de acvarii cu piane şi pianişti. Transparenţa de sticlă ca exersare a stăpînirii de sine, esenţială pentru orice muzician.
Şi de ce n-ar trece muzica prin stomac?
Şi treci mai departe peste stînci şi fulare, peste muzicieni şi biciclete, peste turişti, cărucioare şi zîmbete suspendate. Take a break, take a Mozartkugeln.
Şi de ce n-ar trece muzica şi prin stomac, nu numai prin urechi? Şi de ce să n-ai idei cînd ai ce exploata? Iată sistemul împotriva căruia n-ai cum să te revolţi, iată perfecţiunea care îţi închide gura, oricît de supărat ai fi pe tot şi pe toate.
Aici performanţa te sufocă, aşa că nu mai ai aer în Sala Mare a Mozarteumului, unde japonezul rupe tehnica viorii şi face privirile ţăndări. Extaz intelectual privat: violoncelista are corp de Regină a Nopţii, privire de tunisiancă şi rochie cu decolteu într-o atmosferă de Elfriede Jelinek şi Stefan Zweig.
Continui: Un "Mozart to go", please, pentru vederea de pe Hochensalzbug. De aici ţi-e clar: Salzach desparte şi leagă cultura de supermarketul din cartierul de imigranţi, catedralele de birouri, cafenelele de fabrici, Salzburger Osterfestspiele de instructorul de schi, pe Herbert von Karajan de barmanul de la bistroul Universităţii Mozarteum. Pelerinajul ideilor grandioase, locul marilor decizii, la Salzburg bat clopotele atunci cînd eşti pe punctul de a ceda. Integrarea nu te va aduce mai aproape de rezolvarea propriilor integrame, dar te va ajuta să-ţi pui gîndurile în ordine la un nivel mai elevat. Şi cînd te gîndeşti că odată erai în aceeaşi oală Austro-Ungară. Nu-i nimic. Vom fi şi acum colegi de apartament UE. All the way.
Înapoi: cu irlandezi de şaizeci de ani în gara vieneză şi împărtăşania potenţialului mîinilor est-europene de lucru, cu tîrfe trecute de pensia plătită de statul german şi teama de impact.
Cu gînduri anti-şoc-ritm-balcanic, din trenul fără fir la pianina de acasă. Aici pui impresiile în practică: Mozart, Fantezia în Do minor, KV 475, în loc de warm-up pentru TMBase-ul de joi. Sound of Music reloaded. Dar cum ziceam: "if you're going to try"...
Sasha Bota, personaj fascinant şi muzician timişorean-european, trecut prin doi ani de oraş mozartian, la o privilegiată cafea cu lapte, între două repetiţii şi trei concerte: "Competitivitatea a ajuns într-un aşa stadiu, încît colegul de cvartet şi-a schimbat toată digitaţia în urma accidentului la un deget, iar acum cîntă cu trei. Ştie că dacă pierde două concerte iese din schemă". Pentru că timpul lor se măsoară în sincope, pătrimi, şaisprezecimi, iar cheia succesului nu poate fi decît Sol, Fa sau Do ("Do e-o doamnă cam voinică, Re e-un rege mititel"...). Zece minute cu oameni ca ei şi ştii că genialitatea nu s-a oprit la Mozart.