2006 a fost un an bun. Cu cele mai recente filme semnate Almodóvar (Volver), Jarmusch (Broken Flowers), Haneke (Caché) şi - la data respectivă! - cel mai recent Woody Allen (Match Point), numai un spectator sucit putea să strîmbe din nas.
Dacă adăugăm acestora filmele româneşti arătate sau chiar premiate în marile festivaluri (A fost sau n-a fost? al lui Corneliu Porumboiu şi Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii al lui Cătălin Mitulescu, la Cannes, şi Legături bolnăvicioase al lui Tudor Giurgiu, la Berlin), avem imaginea unui an cinematografic în care ai avut de unde alege. Au făcut, toate aceste titluri, încasările pe care le meritau? Aceasta - deja - este altă problemă...
În ce mă priveşte, consider că cel mai bun film românesc din 2006 a fost Hîrtia va fi albastră, drama despre Revoluţie regizată sobru de Radu Muntean pe un scenariu scris de el în colaborare cu Răzvan Rădulescu şi Alex. Baciu. Este urmat îndeaproape de A fost sau n-a fost?, comedia amară a lui Porumboiu, şi - la ceva distanţă - de Legături bolnăvicioase al lui Giurgiu (lider la încasări, devansînd chiar şi multioscarizatul Crash!).
În privinţa filmelor străine, aici Volver mi se pare Filmul Anului! Este unul din cele mai bune ale lui Almodóvar, care nu poate lăsa indiferent decît, cum spuneam, un spectator sucit (sau snob). Este urmat de Caché al lui Michael Haneke, un film dificil, dar care răsplăteşte atenţia printr-o mizanscenă şi un joc de actori impecabile. Topul meu continuă cu Whisky - comedia uruguayană (încă şi mai amară decît a lui Porumboiu!) despre patronul unei făbricuţe de ciorapi şi o amploaiată a sa, co-regizat de Juan Pablo Rebella şi Pablo Stoll; din nefericire, primul s-a sinucis în cursul acestui an... Lundi matin - comedia visătoare a lui Otar Iosseliani - urmează imediat şi, deşi este din 2002, este de salutat că a apărut chiar şi acum, fiind primul titlu al regizorului franco-georgian distribuit pe marile ecrane de la noi.
Ar mai fi United 93, semnat de Paul Greengrass, Match Point (unul din cele mai bune Woody Allen-uri), Babel (al tandemului Inarritu-Arriaga), Marie Antoinette (filmul "rockoco" al Sofiei Coppola) - şi, din punctul meu de vedere, mă declar mulţumit.