Din nou Capote - Infamous

Truman Capote este cu siguranţă în al nouălea cer (chiar dacă are adresa în iad) văzînd că, în mai puţin de un an, 2 (două!) filme avîndu-l ca personaj principal au ieşit pe marile ecrane. Primul - intitulat chiar Capote - a fost prezentat în avanpremieră la Festivalul de la Berlin, iar apoi a luat un Oscar. Cel de-al doilea, Infamous (tradus la noi prin Scandalos), a avut avanpremiera la Festivalul de la Veneţia şi sper să aibă şanse la Oscarurile de anul acesta.

Capote a fost probabil cel mai egotist şi mai megaloman scriitor american al secolului trecut (trebuie ştiut că majoritatea scriitorilor americani din secolul trecut au fost la fel!). Şi-a dorit succesul şi celebritatea, şi acestea au venit. Ambele filme spun, de fapt, cam aceeaşi poveste: care a fost preţul plătit de scriitor pentru a le obţine. Pare un pact à la Faust, chit că în viaţă (şi deci în filme) nu apare niciun Mefistofel (deşi e posibil ca acesta să fi luat înfăţişarea unui roman scris "cu sînge rece"...).

Comparînd Capote-le lui Bennett Miller cu Scandalos (semnat de Douglas McGrath), vom constata că "remake"-ul este mai bun. Pînă şi Philip Seymour Hoffman (care luase un foarte previzibil Oscar pentru impresionantul său Capote) pare că s-a grăbit la premiu: necunoscutul Toby Jones este un Truman mai convingător - o dată pentru că seamănă mai mult cu autorul lui In Cold Blood şi, în plus, pentru că suferinţa lui (de om care plăteşte cu sînge sîngele rece al scriitorului) este mai bine pusă în evidenţă. Şi nu numai Truman Capote c/o Toby Jones îi ia faţa formidabilului PSH: Sandra Bullock, în chip de Harper Lee - prietena din copilărie a scriitorului, ea însăşi autoare -, face un rol mai substanţial decît Catherine Keener în celălalt film (dar aici e vorba, fireşte, şi de meritul scenariului).

Una peste alta, cu o distribuţie care începe cu Gwyneth Paltrow cîntînd (bine!), continuă cu Sigourney Weaver, Isabella Rosselini & Peter Bogdanovich vorbind şi sfîrşeşte cu Daniel Craig scriind (din postura de criminal "sensibil"), Scandalos are şi glamour-ul pe care l-ar fi visat Capote, şi replicile sclipitoare pe care le-ar fi scris el. Iar regia este cel puţin trei clase peste a lui Miller: scena (repetată "ca în viaţă") a execuţiei celor doi criminali este antologică, iar imaginea celorlalţi doi, Truman şi Harper, lăsaţi de tren în mijlocul unui cîmp pustiu - ea crăcănată şi cu batic, el ca un Elton venit de la Polul Nord în ultimul model de mantou "haute couture" - este de neuitat...

Nu-l rataţi!