ianuarie 2007
Fragiles
Când era el mic, Jaume Balagueró a fost internat şase luni într-un spital şi s-a speriat. Se şuşotea că-n spitalul ăla era ceva în neregulă - un secret îngrozitor, care...

Jaume a crescut mare şi s-a hotărât să filmeze o poveste asemănătoare cu terorile aventurii lui din copilărie. Şi trebuie să recunoaştem că, strict la acest nivel, a reuşit.

Se ia, aşadar, un spital - şi se amenajează într-un vechi castel, ca să fie mai... spooky, vorba personajelor. Se internează în el copii, pentru că spaimele lor sunt mai proaspete, mai pure, mai nepervertite, vorba lui Stephen King. Se bagă în combinaţie un "cineva" sau "ceva" care face cam ca un poltergeist: şuşoteşte, bubuie, sparge pahare - iar de la un moment dat, trece la treburi serioase: rupe oasele la copii, face liftul să cadă cu ei în cabină, ba chiar începe să crape şi să dărâme şi pereţii.

Alte ingrediente? Cuburile cu litere, folosite pentru a comunica, à la şedinţă de spiritism: "AI MEI", "NU ATINGE", etc. Etajul baricadat (şi interzis, fiindcă-i misterios). Ceva rău cu zeci de ani în trecut, ascuns sub obroc. O soră medicală care ajunge să ştie prea multe, şi moare prematur. O înlocuitoare mai curajoasă decât ea, hotărâtă să dea cărţile pe faţă - adică eroina filmului: Calista Flockhart, care-şi face datoria onorabil şi mulţumitor pentru toată lumea.

Şi, pour finir: osteoporoză şi alte osteopatii, pentru că-s creepy (ce poate fi mai angoasant decât să ţi se sfărâme oasele în tine - ca şi cum ai fi de sticlă)? Două surori bătrâne experte în ocultism, bizare şi simpatice. Un negru bun, omorât şi el prin aruncare pe geam. O fetiţă stranie foc, aproape autistă, devenită catalizator al reacţiei şi foarte ataşată de eroină. O soră medicală de treabă şi tâmpită, o soră şefă severă şi obtuză, un medic care se dă pe brazdă la momentul oportun.

Avem cam tot ce se cere, deci ne putem apuca de povestit.

Iar Balagueró, în cea mai mare parte, povesteşte destul de frumos, nimic de zis. Are flerul şi ştiinţa construirii suspense-ului, şi le foloseşte cu măiestrie, deşi fără cine ştie ce creativitate. Genericul are stil, curge vâscos şi insinuant, te cucereşte pe nesimţite. În continuare, tensiunea creşte aproape constant - deşi cu unele scurtături cam inabile, aş zice, sub aspectul ritmului. În orice caz, te trec fiorii, te înspăimântă meseriaş, te ţine-n priză...

... Până când uită că era totul o simplă poveste de speriat copiii (şi adulţii), începe să se ia pe sine prea în serios, şi rasoleşte tot ce făcuse până atunci.

Ultima parte a filmului, când all hell breaks loose, conform bunei tradiţii a oricărui horror ce se respectă, (mai ales cu stafii şi fenomene poltergeist), sucks. Explicaţiile pe care le dau băbuţele tunse băieţeşte despre au délà sunt de o banalitate de-a dreptul ruşinoasă ("Nu contează nici unde-au trăit, nici unde-au murit - ei rămân pe lângă cine sau ce au iubit..."), dar spuse de parc-ar fi secretele Marii Piramide. Lovitura de teatru care răstoarnă expectativele privitoare la cine, ce şi cum, e abilă şi miezoasă - dar imediat după aceea, filmul cade în oala cu ghiveci expozitiv-demonstrativ-melodramatic-tezist. Fantoma - carte bine filată pe parcurs, mai într-un contre-jour, mai cu un detaliu de picior în proteze - se dezvăluie şi se fâsâie. Un personaj prea principal moare prea superficial, alt personaj la fel de principal moare mai substanţial şi reînvie de râsu' curcilor - poc-ul puştii cehoviene cu "Frumoasa din pădurea adormită": desenul animat de la mijlocul filmului e mai convingător decât the real thing-ul din final. Iar la sfârşitul sfârşitului, ni se mai spune şi a treia oară, explicit, morala fabulei, mai ceva ca-n La Fontaine.

Totuşi, să fim oneşti - căci şi Fragiles e un horror la fel de onest. Orice amator de senzaţii tari are dreptul să găsească la-ndemână, când vrea să se simtă bine, un produs pe măsură, iar filmul lui Jaume Balagueró îi va servi o porţie de teroare decentă, lucrată civilizat. Nici n-ar fi bine ca genul că constea numai în piese antologice ca ale lui Tod Browning, Hitchcock, Friedkin sau De Palma.

31 ianuarie, 2007, h. 19:15-19:53
Bucureşti, România

Regia: Jaume Balagueró Cu: Calista Flockhart, Richard Roxburgh, Elena Anaya, Gemma Jones, Yasmin Murphy

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus