Noul film lui Christopher Nolan (
The Following, Memento,
Batman Begins,
Insomnia), este extrem de special. Tratează un anume tip de obsesie şi competitivitate, care transformă doi magicieni talentaţi în rivali psihotici. Christian Bale (Batman) şi Hugh Jackman (Wolverine) sunt cei doi magicieni care se înfruntă,
într-un duel care ajunge la paroxism, pe viaţă şi pe moarte şi care îi transformă în pioni ai eşafodajului
Prestigiului. "
Prestige" înseamnă actul al treilea al unui truc magic, adică acela în care constă esenţa sa, partea cu adevărat fantastică.
O poveste cu trucuri, o grămadă de jobene,
Dueliştii cu baghete magice în loc de pistoale sau săbii. Acestea pot fi însă la fel de letale, dar sunt în primul rînd mistificatoare, înşelătoare, iluzorii. La fel ca afişul în spirală, filmul e povestit în straturi,
flashback în
flashback, voice over peste
voice over, iluzie peste iluzie. Are o calitate literară specifică, fiind adaptarea romanului de Christopher Priest apărut în 1995, un
cult clasic SF care se petrece în Anglia victoriană. Dar latura şi conotaţia SF a poveştii a fost lăsată de o parte (cel puţin din prezentare), pentru a nu reduce impactul la public. În războiul dintre carismaticii eroi întunecaţi (
American Psycho versus
Van Helsing), intervine un nume sonor, Nikola Tesla, personaj real, fascinant, legendar, cu reputaţie de vrăjitor mai mare decît a oricărui iluzionist sau magician. El este pilonul
Prestigiului, şi în film el este David Bowie, o revenire
flashy pe ecrane, pentru că nu te poţi dezlipi de imaginea lui electrizantă. Bowie e secondat de Andy Serkis (un mare actor necunoscut, în 3 D -
Gollum,
King Kong, sau pe ecran -
Shiner).
Urmează pe scenă (şi în culise), Michael Caine (un alt rol regal după cel din
Children of Men), şi Scarlett Johansson,
într-un corset minunat, ea
asigurîndu-ne conotaţia unui
menaje a trois, aşa cum a
făcut-o şi în
The Black Dahlia. Iar filmul e unul din cele mai bune de anul trecut şi a rămas pe dinafară la Oscaruri, nominalizat doar pentru imagine (Wally Pfister) şi scenografie.
Scos din context,
The Prestige este un film despre cinema, despre lucrurile abstracte, metaforele pe care le descifrezi cu ajutorul imaginaţiei. Despre acel moment unic şi atât de special, descris ca şi cum ai prinde fulgerul
într-o sticlă ("
catching lightning in a bottle", cum îl defineşte Brian De Palma). Şi despre vanitate şi secretele care
într-un final nu valorează nimic care să merite
să-ţi vinzi sufletului Diavolului, oricine ar fi el. "
It's a kind of a magic", o ştim şi de la Connor McLeod. Doamnelor şi domnilor, aplauze pentru
The Prestige!
Notă: Acum şi pe blog la
http://www.protv.ro/bloguri/ald-s-movieland