Întîmplător, toate cele patru filme care intră azi pe ecrane au
de-a face cu muzica. Poate pentru că ieri a fost Ziua Femeii? Oricum, sunt foarte diferite. Fiecare are muzica lui.
Ultimul radio show / A Prairie Home Companion este superbul cîntec de lebădă al regizorului Robert Altman,
La Vie en rose / La Môme este biografia vieţii lui Edith Piaf,
Muzica şi versurile / Music and Lyrics este o comedie romantică despre un compozitor şi o textieră, iar
Aventurile lui Piccolo şi Saxo / Piccolo, Saxo et compagnie un film de animaţie ale cărui personaje sunt instrumente muzicale.
Muzica de pe dedesubtul vieţii lui Edith PiafEdith Piaf a murit la 47 de ani, uzată de o viaţă căreia cu greu
i-a ţinut piept. Unii oameni primesc mai mult de dus, poate pentru că au cu ce echilibra, iar Edith Piaf a avut muzica.
Cred că asta ar putea fi nervura principală a filmului lui Olivier Dahan, regizor tînăr (născut în 1967) înhămat la greaua misie de a realiza biografia acestei legende. Cred că Dahan e un om cu o anume inteligenţă a inimii, lucru
ce-i permite să găsească punctele de contact dintre viaţa lui Edith Piaf şi muzica ei, dintre imagine şi muzică, dintre suferinţă şi muzică.
Magistral interpretată, la modul
de-a dreptul organic, de Marion Cotillard, Edith Piaf e în acest film o făptură extrem de fragilă şi uluitor de puternică, susţinută de arta ei în momente în care alţii ar fi capotat- copilăria grea, petrecută în stradă sau la bordel, moartea primului său mentor, moartea propriului copil, moartea bărbatului iubit.
Filmul are un scenariu mobil, dar suficient de puternic cît să
nu-l astenizeze pe spectator cu trecerile bruşte de la o epocă la alta. E un fel de scenariu / organism viu în care elementele unei vieţi comunică între ele şi se justifică una prin alta. Lucru rar - scriitura trăieşte prin film, iar regizorul găseşte poziţia ideală- detaşată, dar empatică de a construi propria viziune despre viaţa unei persoane reale.