Re:publik / februarie 2007
Flags of Our Fathers
Al 27-lea film regizat de Clint Eastwood este unul din cele mai bune pe care le-a făcut. A dat trei capodopere la rînd (sau patru, la această dată încă n-am văzut Letters from Iwo Jima, contrapunctul la Flags of Our Fathers, din prisma japoneză, care a pus Flags într-un con de umbră, el primind nominalizările şi laurii). Acum a trecut la film de război serios, dramatic, întunecat, despre ce înseamnă să fii erou, sau mai bine zis să nu fii...

Povestit în flashback-uri fracturate (Kane-like), pe baza memoriilor supravieţuitorilor (şi a descoperirii identităţii postume a unui tată, de către fiul său), este povestea din spatele unei fotografii legendare, punerea steagului american pe muntele Suribachi, pe insula Iwo Jima în februarie 1945. Eroism, legendă sau mistificare? Fotografia a apărut ca fundalul reclamei (buy war bonds) la al şaptelea împrumut de război.

E un anti-soldatul Ryan, mai realist şi amar, aşa cum sunt de obicei filmele lui Clint. Pînă acum povestea bătăliei a spus-o John Wayne în Sands of Iwo Jima (1949, Alan Dwan, al cărui final ni l-a deconspirat Thank You for Smoking). Se pare că cei trei supravieţuitori ai ridicării steagului apăreau în filmul lui Dwan. La Eastwood apar fotografiile reale din epocă pe genericul final, care arată cum a fost şi care se regăsesc în cadre în film. El nu a luat mega-staruri şi vedete pentru a-i vinde filmul, are în schimb o distribuţie de roluri secunde excelentă, Robert Patrick, John Benjamin Hickey, Barry Pepper şi John Slattery (PR-ul de la Casa Albă). Cameo-uri: David Patrick Kelly - preşedintele Truman (!), Jon Polito, David Rache.

Debarcarea e un haos şi un infern (a fost filmată în Islanda, pentru că japonezii nu au acordat permisiunea de a recrea bătălia la Iwo Jima, în locurile originale). Eastwood nu ezită să creeze imagini extrem de violente, viscerale (printre altele, suprarealist, un cap fără trunchi). Sunt folosite o tonă de efecte speciale digitale, pentru a crea magnitudinea invaziei (nave, avioane, bombardiere, explozii). Muzica este tot a lui Clint, orchestrată de vechiul lui partener, Lennie Niehaus, cu participarea băiatul său, de profesie muzician, Kyle. Un blues pe chitară însoţeşte cadre dezolante de Americana, (gen Steinbeck şi Fructele mâniei) şi călătoria indianului Ira Hayes (Adam Beach), adevărata victimă a acestei poveşti destul de sumbre. Clint îmbătrîneşte precum vinul bun. A ajuns să se situeze undeva între cei doi John-i, Ford şi Huston, pe cînd era destinat să devină doar noul John... Wayne.


Flags of Our Fathers, SUA 2006.
Regia: Clint Eastwood,
Scenariul: William Broyles Jr., Paul Haggis, după cartea lui James Bradley,
Imaginea: Tom Stern,
Cu: Ryan Phillipe, Adam Beach, Jesse Bradford, Neal McDonough, Jamie Bell, Paul Walker,
Durata: 132 min.
Regia: Clint Eastwood Cu: Ryan Phillippe, Jesse Bradford, Adam Beach, John Benjamin Hickey, John Slattery

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus