Terry Gilliam
Când Terry Gilliam a hotărât să dea America pe Anglia, în 1967, lucrurile n-au mai stat la fel. A intrat în televiziune şi a schimbat complet faţa show-urilor britanice şi ideile insularilor despre animaţie. Şi a dat toate indiciile despre"isteria Terry Gilliam" de peste ani. Cu mult timp înainte de South Park, episoadele de animaţie create de el care legau sketch-urile Monty Python erau primele cutout animations din Marea Britanie. Narativ, era o inovaţie în faţa căreia mulţi au pălit. Vizual, o bizarerie psihedelică care a dat ritm şi a creat o identitate vizuală pentru tot ceea ce a însemnat celebrul grup. Animaţiile de pe disc sunt la fel de delirante precum titlurile lor: de la The Killer Cars la The Killer Cats, de la Powder My Nose, una dintre cireşele tortului, la No-time Toulouse - un Lautrec în vestul sălbatic... cam defect. În interviul din bonus, Gilliam, omul preponderent din spatele ecranului, îţi face o idee despre spiritul de laborator al grupului. Şi mai spune un lucru: "There's an anarchy in cutout animation that just appeals to the senses." (Iulia David)
Terry Jones
"Monty Python este o anagramă a numelui meu;(...) am conceput acest grup doar pentru a-mi sublinia talentul", spune Terry Jones amintindu-şi de cele mai bune momente din show-ul Flying Circus. O gazdă deloc modestă, dar cu enorm de mult umor, care, oriunde ar fi (la pian, în baie sau în pat) îşi găseşte întotdeauna puţin timp pentru "his personal best". Faimoasele Spanish Inquisition, Fish-Slapping Dance (prezent pe toate DVD-urile de faţă), Homicidal Barber, The Lumberjack Song, Flats Built by Hypnosis - sau despre cum se poate construi un bloc prin hipnoză într-un minut - sunt doar câteva dintre sketch-urile prezentate pe DVD alături de un scurt bonus cu momente suplimentare. Per ansamblu nu este unul dintre discurile cele mai bune din colecţie, dar The Funniest Joke in the World (despre o glumă mortală - la propriu! - folosită împotriva naziştilor în al doilea Război Mondial) este un moment care te poate face să ţi-l doreşti. (Iulia David)
John Cleese
Absolvent de Cambridge ca şi colegii Chapman şi Idle, John Cleese nu s-a sfiit vreodată să ia în derâdere toate stereotipurile şi tâmpeniile tipic britanice (unii ar zice universale...) ori să atenteze în toate felurile la aşa-zisul bun gust, mai ales în vremurile de aur ale show-ului televizat din care vine şi acest best of. Unite de un pretins interviu cu Cleese, ultimul Python în viaţă (!) la 96 de ani, la a treia (sau a patra?! nici el nu pare să-şi amintească) soţie, juma' senil, juma' surd, deplin libidinos şi la fel de agresiv-isteric cum ne-a obişnuit, sketch-urile te învaţă o grămadă de lucruri utile: de la basmul preferat al lui Cleese la un meci care să decidă existenţa divinităţii, cum să te aperi de atacurile cu fructe, cum să ameţeşti o pisică ori, în interstiţiile tip interviu, de ce erau Monty Python-ii antisemiţi.
Bonusul e un making of distrugător al dialogului cu "bătrânul" Cleese, iar dacă nu te-ai prăbuşit sub scaun poţi să şi testezi ce-ai învăţat! (Carmen Mezincescu)
Eric Idle
Fiecare are (sau ar trebui) un Python favorit, iar al subsemnatei e Eric Idle. Autoproclamat "cel mai amuzant" sau, măcar, "al treilea cel mai înalt", blonduţul longilin şi temperamental care-a scris majoritatea cântecelor grupului îşi strânge bucăţile preferate (şi, la bonusuri, Personal Second Best-urile), îi dă glas (şi chip!) propriei mame, bifând Communist Quiz (Marx, Lenin, Che şi Mao despre clasa muncitoare şi, mai ales, fotbal!), Nudge Nudge, Philosophers' Football, expediţia coaforilor pe Everest (cu ultimele rezerve de oxigen folosite pentru... föhnuri), dărâmătoarea desfăşurare a istericului turist Smoketoomuch (Travel Agent), comunitatea pustnicilor peripatetici (!), cursa reginelor Victoria, judecătorii în travesti şi insula multiplelor avataruri ale prezentatorului TV. Să nu uităm nici că nemţii au fost supremi în comedie, There is nothing quite as wonderful as money ori devastatoarea încheiere cu The Lumberjack Song. (Carmen Mezincescu)
Graham Chapman
Chapman este unul dintre personajele cele mai ataşante din Monty Python. Poate unde a plecat mai repede dintre noi, la numai 48 de ani. Poate unde era cel mai excentric, cel mai vicios, cel mai îndrăzneţ, aparent cel mai fără legătură cu lumea teatrului - era medic la bază. El, cocota grupului, unul dintre cei mai talentaţi gay pe care i-a dat scena, scria împreună cu John Cleese. Formaţi amândoi la Cambridge, au fost cei care au dat culoarea micului ecran prin replici provocatoare. Şi se ştie că în zilele bune Chapman improviza gros. Tot el avea cele mai variate personaje - de la travestitul care ascultă poveşti obscene despre scoicile de mare în Molluscs - Live TV Documentary la colonelul care spărgea convenţiile şi al patrulea perete şi se adresa publicului despre propriul text: "the whole premise is silly and it's very badly written". Acest omagiu cu aspect de documentar, în care cei cinci povestesc cu bune şi cu rele despre Chapman, face toţi banii. (Iulia David)
Michael Palin
Imperturbabilul Palin, cu mustaţa de rigoare, revine la locul filmării epocalului Fish-Slapping Dance pentru trecerea prin momentele lui favorite, ce includ inubliabilul Cheese Shop (evident, necontaminat de brânzeturi), epopeea fraţilor Piranha care au terorizat o ţară întreagă cu violenţă şi sarcasm, dar şi cea a vânătorilor de ţânţari, diatriba arhitectului care a proiectat un impecabil abator pe post de viitor complex de apartamente, versiunea cu semafoare la Wuthering Heights, tentativa de a-i face dreptate pictorului cu un nume atât de lung încât istoria (It's the Arts!) l-a uitat, (dis-)funcţionalitatea comunicării inter-culturale din The Tobacconist şi, deopotrivă, găzduirea calm-alunecoasă a show-ului TV Blackmail.
Second Best-ul mai cuprinde file de poveste cu Beethoven şi (Our viewers need proof!) interviul cu un domn cu trei buci. Între altele... (Carmen Mezincescu)