Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Recviem pentru Emanuel Elenescu


Oltea Şerban-Pârâu

iunie 2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mai devreme ca de obicei, la 20 iunie, Orchestra Naţională Radio îşi închidea stagiunea cu Recviemul de Verdi. Un concert impresionant, cu atât mai mult cu cât în aceeaşi săptămână ne luam adio pentru totdeauna de la maestrul Emanuel Elenescu, figură luminoasă a artei dirijorale româneşti.

Corul (pregătit de Dan Mihai Goia) şi Orchestra Naţională Radio au cântat în memoria îndrăgitului dirijor şi compozitor Emanuel Elenescu, a cărui carieră s-a identificat timp de cinci decenii cu scena şi studiourile radioului. Au reuşit un concert exemplar, în pofida "piedicii" pe care a constituit-o dirijorul Vakhtang Jordania, care deşi a condus concertul fără baghetă (în majoritatea timpului), părea prea puţin preocupat de existenţa pe scenă a corului şi soliştilor, singura satisfacţie fiindu-i adusă, se pare, de nuanţele mari, cât mai mari. Concluzia a fost un Recviem de Verdi cu nenumărate culminaţii. Tempo-urile consacrate păreau să-i fie străine, lentoarea care cuprindea din când în când discursul neafectându-l pe el, ci pe solişti, care îşi vedeau ameninţată logica frazării.

Recviemul de Verdi comportă un mare număr de secţiuni, grupate în şase mişcări, urmând succesiunea rituală: Requiem, Dies Irae (mişcare foarte dezvoltată, cu arii ale diverşilor solişti), Ofertoriu, Sanctus (o secţiune corală scurtă şi strălucitoare, reluată în bis), Agnus dei şi în sfârşit Libera me, conţinând nucleul iniţial care prin extensie a suscitat restul lucrării (Verdi reutilizând în mişcările precedente, compuse ulterior, anumite motive majore, care dau astfel impresia de a-şi fi dat întâlnire natural în această rugăciune finală, redată interpretativ cu dramatism şi o gândire muzicală infailibilă de Roxana Briban).

Incredibil, ansamblurile şi soliştii au reuşit să surmonteze neplăcuta situaţie creată de evoluţia confuză a dirijorului prin evoluţii admirabile. Dintre solişti, subliniem contribuţiile Roxanei Briban, cu rafinament şi o superbă lumină în voce, colorată de gravul sonor al altistei Aura Twarowska şi amploarea glasului lui Sorin Coliban, care câştigă în profunzime şi stil cu fiecare apariţie. Concertul a fost un succes autentic, aşa cum i-ar fi plăcut, cu siguranţă, maestrului comemorat. Requiescat in pacem Emanuel Elenescu.




0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer