Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Cineclubul Cinematecii Bucureşti

Filme şi discuţii! - Cineclub martie-aprilie 2007 (cineclub.wordpress.com)


Autori diverşi

Programul Cinematecii Române, aprilie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În ultima lună, a crescut numărul spectatorilor la cineclub. Foarte mulţi vin însă la film, dar nu rămân la discuţii. E bine şi aşa, dar acei oameni nu ştiu ce pierd. Le spun eu. De cele mai multe ori, filme precum Accattone al lui Pasolini sau Scrisoare de la o necunoscută al lui Ophüls pot să deconcerteze printr-o aparentă lipsă de spectaculozitate. Discuţiile ne-au ajutat (până la un punct, normal) să le aşezăm acolo unde am considerat că le era locul. Bineînţeles că dezbaterea din sală nu a soluţionat problemele pe care ni le-am pus în timpul vizionării filmelor, dar ne-a dat material de gândire şi reflectare. Pe de altă parte, Alice nu mai locuieşte aici al lui Scorsese părea, imediat după derularea genericului de final, o capodoperă incontestabilă. Au fost de ajuns câteva păreri contra pentru a-l reconsidera.

Foarte interesant este şi ceea ce se petrece după încheierea cineclubului. Pe blogul acestuia schimbul de idei continuă. Am decis să construiesc articolul de faţă sub forma unui colaj de comentarii postate pe blog. Înainte de a începe, vă rog să ţineţi cont că majoritatea celor citaţi mai jos nu sunt cineaşti, nici specialişti în cinema, ci pur şi simplu cinefili sau, mai concret, oameni care îşi pun probleme legate de filmele văzute.

(Andrei Rus)Jurnal de cineclub (ER)

Sageata Duminică 11 martie 2007
Alice nu mai locuieşte aici
(SUA 1974, r:Martin Scorsese)

"Aş putea să spun că a fost nemaipomenit... grozav..., dar nu aş fi sinceră. Din punctul meu de vedere, a fost cam "dulceag". Începutul a avut ceva din Vrăjitorul din Oz. Personajele au fost prezentate prea schematic, iar cel principal tratat cam superficial. În schimb, copilul mi s-a părut a fi un personaj bun şi bine creat, iar puştoaica, interpretată de Jodie Foster, surprinzătoare. P.S.: Nu trageţi în vorbitor!"

(Laura Greere)"[...] Aş putea să adaug, dar aş risca prea tare, că filmul lansează teme freudiene, foarte dragi lui Scorsese un pic mai târziu, în Raging Bull (unde sunt recunoscute şi validate de critică): moartea tatălui, situaţia oedipiană, homosexualitatea de jucărie a fiului, cele trei tipuri de bărbaţi cu care Alice are de-a face."

(Radu)"[...] Mie personajul principal mi se pare descris si tratat foarte uman: are imaturităţi, ratări, extaze, reuşite, situaţii în care se pricepe, situaţii în care nu se descurcă - are, foarte important, nelinişti - scena cântatului la pian de după înmormântare mie mi se pare că "musteşte" de nelinişte şi mai sunt şi altele, mai discrete. Interesant este că spectatorul nu e pălmuit cu această anxietate a personajului, cum s-ar întâmpla dacă personajul ar fi o marfă prin care s-ar încerca monetizarea nesiguranţelor celui care priveşte. Este o nelinişte discretă/interioară, foarte omenească...din când în când răbufneşte.[...]"

(Miron)
SageataMiercuri 14 martie 2007
Scrisoare de la o necunoscută
(SUA 1948, r: Max Ophüls)

"Cât de "cunoscută" devine o persoană când se întâmplă să te îndrăgosteşti de ea? Pianistul o observă pe Lisa, e puternic atras de ea, pare s-o ştie de undeva, dar de fiecare dată când o vede, din neatenţie, îi scapă printre degete. Drama în acest film priveşte bărbatul şi nu femeia, deşi am putea fi tentaţi să credem că femeia e cea care pierde. Ea suferă, dar şi iubeşte, ceea ce e întotdeauna un câştig. El e neatent la el însuşi înainte de a nu fi atent la ea.[...]"

(Corina)"Vă propun spre interpretare un subiect care nu a fost "atins" în discuţia de aseară din cadrul cineclubului, o altă cheie de înţelegere a filmului. Este vorba, mai exact, de tema hierofaniei, a manifestării sacrului în profan.[...]"

(Florin)"[...] Nu cred că este vorba de sacrificiu... te sacrifici atunci când ai şi o altă variantă... dar aici ce variantă ar fi existat? Cred că este vorba mai degrabă de două destine ratate tocmai prin întâlnirea lor.[...]"

(Maria)"Florin, eşti sigur că în film apar "cu predilecţie" elemente ale manifestării sacrului în profan? Nu exagerezi? Din perspectiva asta oricărui film îi putem găsi, dacă e nevoie, asemenea elemente sau forme degradate ale acestora.[...]"

(Corina)"Corina, nu glumesc deloc... Dacă ai remarca anumite elemente care se repetă în film, anumite personaje care revin şi care au un rol simbolic, trimiterile către mitologia greacă şi, poate cel mai important, scena cu care se "deschide" şi "închide" filmul! Nu spun mai mult! Se pare că nu am prea mulţi aderenţi..."

(Florin)(discuţia dintre Florin şi Corina continuă... o găsiţi pe blog, pe pagina de discuţii a filmului)

Sageata Miercuri 21 martie 2007
Accattone
(Ita. 1961, r: Pier Paolo Pasolini)

"Accattone înseamnă "cerşetor""

(P.)"În primul rând vreau să spun că filmul mi-a plăcut la nebunie, iar în ceea ce priveşte discuţiile, mi s-a părut interesantă problema care s-a pus, cea a ritmului. M-am tot gândit şi cred că există ceva special în film (şi există!)...acel ceva este dat de ritm. [...]"

(Pati)
"Mie mi-a plăcut filmul şi m-a emoţionat de mai multe ori. [...] scena care m-a emoţionat cel mai tare: bătaia lui Accattone cu cumnatul lui.[...]"

(Corina)"[...] Corina, cele două secvenţe pe care le aminteşti mi s-au părut (culmea) total lipsite de emoţie şi de umanitate... nu sunt printre preferatele mele... prima (cea cu bătaia) m-a amuzat pentru că mi s-a părut clar că Pasolini a coregrafiat lupta bărbaţilor astfel încât să stea cât mai mult unul deasupra celuilalt (plus că a încetinit mişcarea)... apoi, muzica lui Bach suprapusă peste secvenţa aceea îi dădea cu atât mai mult o nuanţă exterioară oricărui conflict.[...]"

(Andrei)(textele integrale le găsiţi pe blog)


Ce vedem în aprilie 2007

La începutul lunii februarie am creat pe grupul cineclubului un pol în care îi invitam pe membrii de atunci să voteze cinci filme pe care şi-ar dori să le vedem/discutăm la cineclub. Aveau de ales între 25 de titluri. Cinci dintre filmele lunii aprilie 2007 au fost alese împreună. Filmul. românesc l-am ales eu. Ulterior, la începutul lui martie 2007, am creat o pagină pe blog în care i-am rugat să-şi motiveze alegerile. Prezentările de mai jos ale filmelor le aparţin.

Sageata Duminică 1 aprilie 2007 ora 18.30
Shanghai Express

SUA 1932/ st. eng. / dramă / 1h17 min.
R: Josef von Sternberg
Cu: Marlene Dietrich, Clive Brook

Citeam o carte: "Le XX-eme siècle des femmes". Ajung la capitolul dedicat anilor '30 şi găsesc un scurt articol despre viaţa Marlenei Dietrich. Aflu de colaborarea sa cu Josef von Sternberg şi de faptul că producătorii de la Hollywood au încercat să o lanseze ca rivală a Gretei Garbo. Şi mă gândeam că, oricum, ambele au fost senzaţiile epocii, întrupând "eternul feminin", într-o perioadă în care emanciparea femeilor făcea primii paşi. Recunosc că nu am văzut (sau poate nu îmi aduc aminte) acest film sau Îngerul albastru. [Şi nevinovată, o întreb pe mama: "tu ai văzut Îngerul albastru?" şi ea îmi răspunde cu melancolie: "Da..." Atunci mă gândesc: "Cum oare mi-a scăpat???"]

(Laura)
Sageata Miercuri 4 aprilie 2007 ora 18.30
Unchiul meu (Mon Oncle
)
Fra. 1958/ st.rom. / comedie / 1h54 min.
R: Jacques Tati
Cu: Jacques Tati, Jea-Pierre Zola

Am aflat de Tati cu ocazia "Integralei Jacques Tati", care a fost evenimentul principal al ediţiei din 2005 a Sărbătorii Filmului Francez. Nu ştiusem nimic despre el, fapt pentru care am decis să fac cunoştinţă cu acesta prin intermediul filmelor sale. Pot afirma că pur şi simplu m-am îndrăgostit de acest individ ciudat pe care l-am învăluit într-un fel de aură ludică. Tati e imaginea francezului "de acasă" şi "de pretutindeni" sau... poţi fi chiar tu. Puţin ciudat, puţin stângaci... adult şi copil în acelaşi timp... Şi, ca în orice poveste de dragoste, nu am reuşit să-mi scot din minte imaginea sa, umblând în trenciul lui, ţinând între buze nelipsita pipă şi cercetând cu o privire iscoditoare realitatea.

(Laura Greere)
Sageata Miercuri 11 aprilie 2007 ora 18.30
Orgoliul Ambersonilor (The Magnificent Ambersons)

SUA 1942 / st.rom. / dramă / 1h26 min.
R: Orson Welles
Cu: Joseph Cotten, Anne Baxter

Filmul imediat următor după Citizen Kane, produs tot de RKO şi tot un eşec la încasări. De ce acest film? Pentru că este pe nedrept rămas cumva în umbră. Cuvântul "nedrept" se potriveşte aici din două motive (cel puţin). Unu: Orson Welles însuşi îl prefera lui Kane, mai precis prefera unitatea de stil din Ambersons, bric-a-bracului din celălalt. Doi: pentru că filmul a fost măcelărit la montaj, în absenţa lui Welles (plecat să filmeze It's All True în America de Sud) şi ştim cât de mult conta montajul pentru el. Se spune chiar că unele racorduri ar fi fost refilmate, iar finalul, semi happy-end, adăugat, în pofida autorului. Nu în ultimul rând, povestea este pe cât de simplă, pe atât de bogat conotată psihologic. Să mai spun că e doua şansă dată unei iubiri, după 20 de ani? Mai bine să vedem filmul ca să decidem şi cât de nedrepte sunt nedreptăţile pomenite.

(Radu Slobodeanu)
Sageata Duminică 22 aprilie 2007 ora 18.30
Aleksandr Nevski

URSS 1938 / st.rom. / dramă / 1h36 min.
R: Sergei Eisenstein
Cu: Nikolai Cerkasov, Nikolai Oklopkov

Ca orice mare clasic, acest prim film vorbit al lui Eisenstein trebuie citit / revăzut. Pe toţi cei care s-au aplecat cu pasiune asupra "artei filmului" nu poate să nu-i intereseze această lecţie de cinema: aplicarea de către maestru a propriilor teorii de montaj în contrapunct ale imaginii şi muzicii. Şi nu vorbesc despre orice muzică, ci una compusă special de Prokofiev. Un alt punct forte al filmului este bătălia pe gheaţă între ruşi şi teutoni ale cărei scene memorabile care durează aproape patruzeci de minute au fost turnate în studio. And last but not least, îl putem vedea pe Nikolai Cherkasov într-un rol de zile mari. Vizionare plăcută!

(Roxana)
Sageata Miercuri 25 aprilie 2007 ora 18.30
Dacă (If
...)
M.Br. 1968 / st.eng. / dramă / 1h50 min.
R: Lindsay Anderson
Cu: Malcolm McDowell, David Wood

If... Noul Val Englez... Free cinema... so free... angry young men... un film cult... precedentul filmului A Clockwork Orange al lui Kubrick... şi aici e Malcolm McDowell... cea mai bună continuare a lui Zero de conduite al lui Jean Vigo... o surpriză plăcută dacă nu ştiţi de Lindsay Anderson şi de generaţia lui... o obligaţie dacă ştiţi şi nu aţi văzut filmul...

(Jose)
Sageata Duminică 29 aprilie 2007 ora 18.00
Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii
Ro.-Fra. 2006 / dramă / 1h46 min.
R: Cătălin Mitulescu
Cu: Dorotheea Petre, Timotei Duma

Nu ştiu dacă regizorul filmului, Cătălin Mitulescu, va câştiga premiul pentru regie în cadrul primei ediţii a Premiilor "Gopo", dar dacă va reuşi această performanţă, cu siguranţă va fi o decizie contestată de multă lume. Noi vom putea discuta despre primul lui film de lung metraj la sfârşitul lunii aprilie 2007.

(Andrei)

(introducere şi organizare articole: Andrei Rus)




 Toate articolele despre Cineclubul Cinematecii Bucureşti


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Autori diverşi


Alte articole

 Secretul armei... secrete al lui Alexandru Tatos la CineClubul Cinematecii Union, Comunicat de presă
 Cannes, Oscar şi politică, în luna noiembrie 2008 la Union, Toma Peiu
 Musicalul hollywoodian - În februarie 2008 la Cineclubul Cinematecii Române, Andrei Rus
 CineClub - episodul 2, Andrei Rus
 Liviu Ciulei prezintă la Cinematecă Pădurea spânzuraţilor, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Cineclubul Cinematecii Bucureşti


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer