Foarte interesant este şi ceea ce se petrece după încheierea cineclubului. Pe blogul acestuia schimbul de idei continuă. Am decis să construiesc articolul de faţă sub forma unui colaj de comentarii postate pe blog. Înainte de a începe, vă rog să ţineţi cont că majoritatea celor citaţi mai jos nu sunt cineaşti, nici specialişti în cinema, ci pur şi simplu cinefili sau, mai concret, oameni care îşi pun probleme legate de filmele văzute.
(Andrei Rus)Jurnal de cineclub (ER)
Duminică 11 martie 2007
Alice nu mai locuieşte aici (SUA 1974, r:Martin Scorsese)
"Aş putea să spun că a fost nemaipomenit... grozav..., dar nu aş fi sinceră. Din punctul meu de vedere, a fost cam "dulceag". Începutul a avut ceva din Vrăjitorul din Oz. Personajele au fost prezentate prea schematic, iar cel principal tratat cam superficial. În schimb, copilul mi s-a părut a fi un personaj bun şi bine creat, iar puştoaica, interpretată de Jodie Foster, surprinzătoare. P.S.: Nu trageţi în vorbitor!"
(Laura Greere)"[...] Aş putea să adaug, dar aş risca prea tare, că filmul lansează teme freudiene, foarte dragi lui Scorsese un pic mai târziu, în Raging Bull (unde sunt recunoscute şi validate de critică): moartea tatălui, situaţia oedipiană, homosexualitatea de jucărie a fiului, cele trei tipuri de bărbaţi cu care Alice are de-a face."
(Radu)"[...] Mie personajul principal mi se pare descris si tratat foarte uman: are imaturităţi, ratări, extaze, reuşite, situaţii în care se pricepe, situaţii în care nu se descurcă - are, foarte important, nelinişti - scena cântatului la pian de după înmormântare mie mi se pare că "musteşte" de nelinişte şi mai sunt şi altele, mai discrete. Interesant este că spectatorul nu e pălmuit cu această anxietate a personajului, cum s-ar întâmpla dacă personajul ar fi o marfă prin care s-ar încerca monetizarea nesiguranţelor celui care priveşte. Este o nelinişte discretă/interioară, foarte omenească...din când în când răbufneşte.[...]"
(Miron)
Miercuri 14 martie 2007
Scrisoare de la o necunoscută (SUA 1948, r: Max Ophüls)
"Cât de "cunoscută" devine o persoană când se întâmplă să te îndrăgosteşti de ea? Pianistul o observă pe Lisa, e puternic atras de ea, pare s-o ştie de undeva, dar de fiecare dată când o vede, din neatenţie, îi scapă printre degete. Drama în acest film priveşte bărbatul şi nu femeia, deşi am putea fi tentaţi să credem că femeia e cea care pierde. Ea suferă, dar şi iubeşte, ceea ce e întotdeauna un câştig. El e neatent la el însuşi înainte de a nu fi atent la ea.[...]"
(Corina)"Vă propun spre interpretare un subiect care nu a fost "atins" în discuţia de aseară din cadrul cineclubului, o altă cheie de înţelegere a filmului. Este vorba, mai exact, de tema hierofaniei, a manifestării sacrului în profan.[...]"
(Florin)"[...] Nu cred că este vorba de sacrificiu... te sacrifici atunci când ai şi o altă variantă... dar aici ce variantă ar fi existat? Cred că este vorba mai degrabă de două destine ratate tocmai prin întâlnirea lor.[...]"
(Maria)"Florin, eşti sigur că în film apar "cu predilecţie" elemente ale manifestării sacrului în profan? Nu exagerezi? Din perspectiva asta oricărui film îi putem găsi, dacă e nevoie, asemenea elemente sau forme degradate ale acestora.[...]"
(Corina)"Corina, nu glumesc deloc... Dacă ai remarca anumite elemente care se repetă în film, anumite personaje care revin şi care au un rol simbolic, trimiterile către mitologia greacă şi, poate cel mai important, scena cu care se "deschide" şi "închide" filmul! Nu spun mai mult! Se pare că nu am prea mulţi aderenţi..."
(Florin)(discuţia dintre Florin şi Corina continuă... o găsiţi pe blog, pe pagina de discuţii a filmului)
Miercuri 21 martie 2007
Accattone (Ita. 1961, r: Pier Paolo Pasolini)
"Accattone înseamnă "cerşetor""
(P.)"În primul rând vreau să spun că filmul mi-a plăcut la nebunie, iar în ceea ce priveşte discuţiile, mi s-a părut interesantă problema care s-a pus, cea a ritmului. M-am tot gândit şi cred că există ceva special în film (şi există!)...acel ceva este dat de ritm. [...]"
(Pati)
"Mie mi-a plăcut filmul şi m-a emoţionat de mai multe ori. [...] scena care m-a emoţionat cel mai tare: bătaia lui Accattone cu cumnatul lui.[...]"
(Corina)"[...] Corina, cele două secvenţe pe care le aminteşti mi s-au părut (culmea) total lipsite de emoţie şi de umanitate... nu sunt printre preferatele mele... prima (cea cu bătaia) m-a amuzat pentru că mi s-a părut clar că Pasolini a coregrafiat lupta bărbaţilor astfel încât să stea cât mai mult unul deasupra celuilalt (plus că a încetinit mişcarea)... apoi, muzica lui Bach suprapusă peste secvenţa aceea îi dădea cu atât mai mult o nuanţă exterioară oricărui conflict.[...]"
(Andrei)(textele integrale le găsiţi pe blog)
Ce vedem în aprilie 2007
La începutul lunii februarie am creat pe grupul cineclubului un pol în care îi invitam pe membrii de atunci să voteze cinci filme pe care şi-ar dori să le vedem/discutăm la cineclub. Aveau de ales între 25 de titluri. Cinci dintre filmele lunii aprilie 2007 au fost alese împreună. Filmul. românesc l-am ales eu. Ulterior, la începutul lui martie 2007, am creat o pagină pe blog în care i-am rugat să-şi motiveze alegerile. Prezentările de mai jos ale filmelor le aparţin.
Duminică 1 aprilie 2007 ora 18.30
Shanghai Express
SUA 1932/ st. eng. / dramă / 1h17 min.
R: Josef von Sternberg
Cu: Marlene Dietrich, Clive Brook
Citeam o carte: "Le XX-eme siècle des femmes". Ajung la capitolul dedicat anilor '30 şi găsesc un scurt articol despre viaţa Marlenei Dietrich. Aflu de colaborarea sa cu Josef von Sternberg şi de faptul că producătorii de la Hollywood au încercat să o lanseze ca rivală a Gretei Garbo. Şi mă gândeam că, oricum, ambele au fost senzaţiile epocii, întrupând "eternul feminin", într-o perioadă în care emanciparea femeilor făcea primii paşi. Recunosc că nu am văzut (sau poate nu îmi aduc aminte) acest film sau Îngerul albastru. [Şi nevinovată, o întreb pe mama: "tu ai văzut Îngerul albastru?" şi ea îmi răspunde cu melancolie: "Da..." Atunci mă gândesc: "Cum oare mi-a scăpat???"]
(Laura)
Miercuri 4 aprilie 2007 ora 18.30
Unchiul meu (Mon Oncle)
Fra. 1958/ st.rom. / comedie / 1h54 min.
R: Jacques Tati
Cu: Jacques Tati, Jea-Pierre Zola
Am aflat de Tati cu ocazia "Integralei Jacques Tati", care a fost evenimentul principal al ediţiei din 2005 a Sărbătorii Filmului Francez. Nu ştiusem nimic despre el, fapt pentru care am decis să fac cunoştinţă cu acesta prin intermediul filmelor sale. Pot afirma că pur şi simplu m-am îndrăgostit de acest individ ciudat pe care l-am învăluit într-un fel de aură ludică. Tati e imaginea francezului "de acasă" şi "de pretutindeni" sau... poţi fi chiar tu. Puţin ciudat, puţin stângaci... adult şi copil în acelaşi timp... Şi, ca în orice poveste de dragoste, nu am reuşit să-mi scot din minte imaginea sa, umblând în trenciul lui, ţinând între buze nelipsita pipă şi cercetând cu o privire iscoditoare realitatea.
(Laura Greere)
Miercuri 11 aprilie 2007 ora 18.30
Orgoliul Ambersonilor (The Magnificent Ambersons)
SUA 1942 / st.rom. / dramă / 1h26 min.
R: Orson Welles
Cu: Joseph Cotten, Anne Baxter
Filmul imediat următor după Citizen Kane, produs tot de RKO şi tot un eşec la încasări. De ce acest film? Pentru că este pe nedrept rămas cumva în umbră. Cuvântul "nedrept" se potriveşte aici din două motive (cel puţin). Unu: Orson Welles însuşi îl prefera lui Kane, mai precis prefera unitatea de stil din Ambersons, bric-a-bracului din celălalt. Doi: pentru că filmul a fost măcelărit la montaj, în absenţa lui Welles (plecat să filmeze It's All True în America de Sud) şi ştim cât de mult conta montajul pentru el. Se spune chiar că unele racorduri ar fi fost refilmate, iar finalul, semi happy-end, adăugat, în pofida autorului. Nu în ultimul rând, povestea este pe cât de simplă, pe atât de bogat conotată psihologic. Să mai spun că e doua şansă dată unei iubiri, după 20 de ani? Mai bine să vedem filmul ca să decidem şi cât de nedrepte sunt nedreptăţile pomenite.
(Radu Slobodeanu)
Duminică 22 aprilie 2007 ora 18.30
Aleksandr Nevski
URSS 1938 / st.rom. / dramă / 1h36 min.
R: Sergei Eisenstein
Cu: Nikolai Cerkasov, Nikolai Oklopkov
Ca orice mare clasic, acest prim film vorbit al lui Eisenstein trebuie citit / revăzut. Pe toţi cei care s-au aplecat cu pasiune asupra "artei filmului" nu poate să nu-i intereseze această lecţie de cinema: aplicarea de către maestru a propriilor teorii de montaj în contrapunct ale imaginii şi muzicii. Şi nu vorbesc despre orice muzică, ci una compusă special de Prokofiev. Un alt punct forte al filmului este bătălia pe gheaţă între ruşi şi teutoni ale cărei scene memorabile care durează aproape patruzeci de minute au fost turnate în studio. And last but not least, îl putem vedea pe Nikolai Cherkasov într-un rol de zile mari. Vizionare plăcută!
(Roxana)
Miercuri 25 aprilie 2007 ora 18.30
Dacă (If...)
M.Br. 1968 / st.eng. / dramă / 1h50 min.
R: Lindsay Anderson
Cu: Malcolm McDowell, David Wood
If... Noul Val Englez... Free cinema... so free... angry young men... un film cult... precedentul filmului A Clockwork Orange al lui Kubrick... şi aici e Malcolm McDowell... cea mai bună continuare a lui Zero de conduite al lui Jean Vigo... o surpriză plăcută dacă nu ştiţi de Lindsay Anderson şi de generaţia lui... o obligaţie dacă ştiţi şi nu aţi văzut filmul...
(Jose)
Duminică 29 aprilie 2007 ora 18.00
Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii
Ro.-Fra. 2006 / dramă / 1h46 min.
R: Cătălin Mitulescu
Cu: Dorotheea Petre, Timotei Duma
Nu ştiu dacă regizorul filmului, Cătălin Mitulescu, va câştiga premiul pentru regie în cadrul primei ediţii a Premiilor "Gopo", dar dacă va reuşi această performanţă, cu siguranţă va fi o decizie contestată de multă lume. Noi vom putea discuta despre primul lui film de lung metraj la sfârşitul lunii aprilie 2007.
(Andrei)
(introducere şi organizare articole: Andrei Rus)