Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Dance Energy - Răzvan Mazilu şi invitaţii săi

Dimensiunea socială a dansului - Dance Energy


Gina Şerbănescu

Observator Cultural, martie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Luni, 12 martie 2007, la Opera Naţională din Bucureşti, Spectacolul Extraordinar de Dans Contemporan, Răzvan Mazilu şi invitaţii săi a marcat debutul proiectului Dance Energy, iniţiat de Răzvan Mazilu şi Fundaţia Prais.

Dance Energy este un proiect de responsabilitate socială care se va derula pe o perioadă de trei ani şi prin care se încearcă accentuarea conştientizării, la nivelul opiniei publice, a importanţei culturii în general şi a dansului ca artă autonomă în special, precum şi producerea unui impact la nivel social cu privire la o anormalitate ce se perpetuează de prea multă vreme: situaţia materială inadmisibil de precară în care se află şcolile de coregrafie din România.


(Adrian Stoian, foto de Petrică Pavel)
Răzvan Mazilu a semnat şi regia spectacolului, a cărui calitate a fost asigurată de prezenţa unor artişti de prestigiu, precum: dansatorii Talia Paz din Israel, Claudia Martins şi Rafael Carriço din Portugalia, Monica Petrică şi Adrian Stoian din România, soprana Felicia Filip, actriţa Maia Morgenstern, Johnny Răducanu, A.G.Weinberger.

Fondurile care au fost obţinute în urma vânzării biletelor la spectacol sunt destinate Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti.


(Răzvan Mazilu, foto de Egyed Ufó Zoltán)
Proiectul Dance Energy are o dublă funcţie: pe de o parte sensibilizarea opiniei publice cu privire la situaţia materială dificilă în care se află învăţământul coregrafic românesc, pe de altă parte evidenţierea dansului contemporan ca o formă de artă care reflectă în mod fidel atât realitatea numită îndeobşte concretă, cât şi cea a spiritului, aparent cea mai puţin palpabilă, dar care modelează tot ceea ce poate genera sens.

Trebuie spus că ne aflăm de la început sub umbrela unei semnificaţii care trebuie accentuată: spectacolul a avut loc pe 12 martie 2007, ziua de naştere a lui Vaslav Nijinski, dansatorul care în epoca Baletelor Ruse a reinventat limbajul de mişcare al vremii.


(foto de Petrică Pavel)
Numele lui Nijinski poate fi asociat cu dansul în sine şi, dacă vreţi, cu ceea ce ar putea fi definit ca energie reală a dansului. În debutul spectacolului, prezentatoarea evenimentului, Mihaela Rădulescu, a subliniat faptul că Răzvan Mazilu a afirmat că va dansa şi cu gândul la marele Nijinski.

Mă simt obligată să fac aceste precizări pentru că ne aflăm angrenaţi într-o epocă în care nu mai e, poate, la modă să acorzi sens, să trăieşti cu rost prin asumarea unor coerenţe fertile, ajungându-se astfel la pierderea contactului cu ceea ce poate fi, până la urmă, realmente autentic în sfera privată a individului. Spectacolul "Răzvan Mazilu şi invitaţii săi" a recuperat o bună parte din această funcţie a dansului, ocultată în ultima vreme "graţie" unor realităţi considerate în mod eronat prioritare.

Prin spectacolul din 12 martie 2007 a fost pus în lumină încă un aspect esenţial: funcţia pregnant socială a dansului. Trebuie spus că arta dansului din România nu a dus niciodată lipsă de talente, de oameni care să fie dispuşi să se angreneze uneori sacrificial în sfera artei lor, dar modul în care a fost propagat în plan social dansul, modul în care s-a crezut de cuviinţă, la nivel de sistem, ca această artă să fie considerată de multe ori auxiliară, decorativă sau, şi mai grav, accidentală, a erodat în timp conştiinţa opiniei publice cu privire la funcţia socială şi spirituală a acestei arte.


(Răzvan Mazilu, foto de Egyed Ufó Zoltán)
Consideraţiile care se concentrează în jurul finalităţii proiectului Dance Energy nu trebuie să pună în umbră însă conceptul fundamental a spectacolului, ideea regizorală care a modelat ceea ce s-a petrecut în scenă. Ce reţinem, aşadar, din spectacol? Cuvintele primesc valoare reală atunci când mesajul prinde formă prin asumarea lui în trupul dansatorilor. Fiecare moment coregrafic a fost prefaţat de câte o poezie rostită de Maia Morgenstern, versurile găsindu-şi ecou fidel în trupurile dansatorilor şi în discursurile coregrafice aduse în scenă. Ca un important merit al regizorului Răzvan Mazilu, trebuie punctat faptul că nici măcar un vers rostit de Maia Morgenstern nu a rămas în afara semnificaţiilor exprimate de dansatori.

Am fost invitaţi pe un traseu artistic prin universul folcloric românesc (Cântec amar, coregrafia Florin Fieroiu, interpretarea Răzvan Mazilu), urmat de joc cu un dublu destin (Solo with the Angels, coregrafia şi interpretarea Claudia Martins şi Rafael Carriço).


(Claudia Martins şi Rafael Carriço, foto de Petrică Pavel)
Drumul a continuat cu întâlnirea cu măşti ale unei dualităţi asumate într-o singură identitate (Crossroads, coregrafia şi interpretarea Adrian Stoian), pentru ca apoi să vedem cum, pe muzică din folclorul irlandez, un trup de femeie poate deveni fluid pe ritmuri (Water Talk, coregrafia Carolyn Carlson, interpretarea Talia Paz).


(Talia Paz, foto de Egyed Ufó Zoltán)
Semnificaţiile poeziei "Săgeata" de Marin Sorescu au fost sporite de un marş spre eşafod, ochiul spectatorului fiind practic determinat să creeze un indicator spre lumină (Marşul spre eşafod, Simfonia Fantastică, muzica Hector Berlioz, coregrafia Gigi Căciuleanu, interpretarea Răzvan Mazilu).

Sensul Proiectului Dance Energy şi implicit al spectacolului s-a regăsit concret în scenă prin piesa creată şi interpretată de A.G. Weinberger. Momentul numit chiar Dance Energy a fost coregrafiat de prof. Diana Mateescu, pentru elevi ai liceului de coregrafie Floria Capsali (Vanda Ştefănescu, Bianca Patriche, Nicoleta Munteanu, Olguţa Ilie, Valentin Stoica, Marian Chirazi, Bogdana Cănilă).

Versurile poeziei "Astăzi de despărţim" de Ştefan Augustin Doinaş şi-au găsit realul lor dramatism printr-o conexiune realizată între mesajul poeziei şi planul transfigurării tangoului tradiţional în registrul dansului contemporan (Un Tango Mas, fragment din spectacol, coregrafia Răzvan Mazilu, interpretarea Monica Petrică şi Răzvan Mazilu. Ca detaliu tehnic, trebuie spus că interpretarea tangoului tradiţional de către Amalia Iscu şi Daniel Măndiţă în jurul cuplului principal, a avut rolul de a recrea cumva spaţiul de desfăşurare a tangoului transfigurat, potenţând suplimentar mesajul transmis de interpretarea lui Răzvan Mazilu şi a Monicăi Petrică).


(Răzvan Mazilu şi Monica Petrică, foto de Petrică Pavel)
Din traseul nostru nu putea lipsi o asumare autentică a iubirii printr-un limbaj de dans (Love, coregrafia Sharon Eyal, interpretarea Talia Paz) şi nici coregrafierea iluziei reprezentate de graniţele dintre spaţiile culturale (universul oriental şi-a primit valenţe remarcabile pe muzica lui Bach şi Schonberg, în fragmentul din spectacolul The Sleeping Buddha, coregrafia şi interpretarea Claudia Martins şi Rafael Carriço). Aceste două momente au avut ca interludiu Addio del Passato, interpretat de Felicia Filip şi contrapunctat discret, dar cu forţă, de valorizarea muzicii verdiene în sfera dansului contemporan de către Răzvan Mazilu.


(Felicia Filip şi Răzvan Mazilu, foto de Petrică Pavel)
Orice drum străbătut autentic trebuie să aibă un final care să se deschidă cu multiple semnificaţii spre ce va fi... De la mari maeştri ai dansului internaţional (ca Pina Bausch) sau autohton (ca Trixy Checais sau Miriam Răducanu) am aflat că într-o improvizaţie autentică asumarea unei teme trebuie să transmită sensuri create de trupurile dansatorilor, prin gesturi care să respecte riguros un mesaj. În acest spirit s-a încheiat spectacolul, printr-o improvizaţie realizată de Răzvan Mazilu şi dansatorii invitaţi, acompaniaţi la pian de maestrul Johnny Răducanu.


(Răzvan Mazilu, foto de Egyed Ufó Zoltán)
Proiectul Dance Energy, graţie iniţiativei lui Răzvan Mazilu şi a Fundaţiei Prais, a creat aşadar cadrul prin care dansul contemporan să fie înţeles la o scară socială cât mai largă ca o artă fără de care oglinda ce ne arată lumii şi nouă înşine nu poate fi decât deformatoare.

Finalitatea acestui proiect (sprijinirea învăţământului coregrafic preuniversitar românesc) ne atrage atenţia că dacă nu avem grijă de cei care vor reprezenta dansul românesc într-un viitor nu tocmai îndepărtat, riscăm să pierdem o bună parte din autenticitatea noastră, la care arta dansului ne poate asigura în chip fericit accesul.




 Toate articolele despre Dance Energy - Răzvan Mazilu şi invitaţii săi


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Gina Şerbănescu


Alte articole

 Preludiu la zbor (II) - O întâlnire cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti, Gina Şerbănescu
 Preludiu la zbor (I) - O întâlnire cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti, Gina Şerbănescu
 Lansarea proiectului Dance Energy la Opera Naţională Bucureşti, Gina Şerbănescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer