Termopile. Regele întreabă un rănit dacă îl supără
zgîrietura. Răspuns:
E doar un ochi, sire. Zeii m-au înzestrat cu o rezervă. Nu replicile laconice de tip
comics m-au deranjat la
300. Nici scenele derulate mai mult în
slow motion decît în timp real. Sau sîngele împroşcat ca stropii de cerneală. Ci idealizarea unei societăţi militariste crude. Spartanii îşi permiteau să se joace
de-a soldaţii universali, când sclavii le lucrau pămînturile. Dar asta nu apare în film. Ar fi părut dubios să te sacrifici pe altarul libertăţii cînd tu însuţi eşti tiran.
Cei 300 conduşi de Leonidas în pasul Termopile nu au momente de ezitare. Au abdomene pătrate şi testosteron. Visul lor: un deces glorios. Celebrarea morţii tipică ideologiei fasciste rimează cu sortarea copiilor la naştere (eugenía prin infanticid). Modul de viaţă spartan trebuia însă opus cotropitorului persan. Şi ajungem la motivul pentru care
s-au inflamat iranienii. Strămoşii lor apar ca suboameni. Fricşi şi bestii proaste, ca orcii din
LOTR. Apărătorii filmului spun că nu există intenţie. E doar o fantezie "larger than life" după
BD-urile lui Frank Miller. Unii au observat că războiul pe care îl poartă Leonidas fără acordul cetăţii seamănă cu poziţia lui Bush Jr. "Cu atât mai bine" zice regizorul Zack Snyder.
Totuşi, nu cred că
300 e o conspiraţie a administraţiei Bush. Cum nu cred
că-i "
entertainment". Dacă năvălim la cinema pentru un carnagiu
frumos, îmi pare că nu
ne-am schimbat prea tare în ultimii 2500 de ani.