Gabriel (n-)are soluţia - The Night Listener

"Cel afectat de Sindromul Munchausen simulează o boală sau o traumă pentru a atrage atenţie sau simpatie asupra lui". Merită să mergi la cinema pentru ilustrarea unei definiţii de dicţionar medical? Da, dacă te ţine cu sufletul la gură. Nu e cazul cu The Night Listener, unde am fost momit cu doi termeni-cheie: radio + Robbin Williams. Dar aici nu mai avem dinamita din Good Morning, Vietnam!, ci plicticosul realizator al emisiunii Noone at night (Amiază noaptea).

Deprima(n)tul Gabriel Noone şi-a clădit notorietatea pe poveştile (citite molatic la WXYZ) inspirate de idila sa cu un tânăr bolnav de SIDA (Bobby Cannavale). Dar odată cu iubitul, îl părăseşte şi muza. Poate pentru a o regăsi, se lasă purtat într-o relaţie prin telefon cu alt puşti seropozitiv, care îşi descrie copilăria (abuzată de părinţi) într-o carte cutremurătoare. Pentru că unele aspecte ale poveştii îi sună fals "bunului ascultător", Gabriel decide să deznoade personal iţele. Dă peste Donna (Toni Colette - Little Miss Sunshine). Aşa-zisa mamă adoptivă (aşa-zis oarbă) nu ştie pe unde să scoată nici cămaşa, nici copilul (pare-se fictiv).

Spre finalul ejaculat precoce (după 81 min.) aflăm că Donna nu se consideră vrednică de dragoste. Aşa că îşi fabrică biografii dramatice pentru a primi un dram de afecţiune (măcar din milă). Talentul cameleonic al actriţei e singurul lucru consistent în aşa-zisa dramă psihologică. Restul e umplutură. Cast-ul secundar - să fie cît mai multe nume-cîrlig pe afiş (vezi cazul Sandrei Oh - Sideways). Replicile umoristic-triviale în răspăr cu sobrietatea seacă a regiei (Patrick Stettner). De exemplu: Gabriel e "alintat" de taică-său cu apelativul little prick (puţă mică); la protestele mai tinerei mame vitrege, septuagenarul hîtru zice că "(fiu-său) poate suporta little prick". Gabriel răspunde spontan: "suport şi din alea mai mari". Dar şi subplotul idilei gay este inconsistent şi în plus. Orientarea (homo)sexuală trebuia probabil să-i dea un pic de culoare şi noutate lui Robin Williams. Fără succes. Pentru că actorul (de altădată) scoate la înaintare aceiaşi puppy eyes cu care ne-a obişnuit de cîteva filme încoace.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.