Scenariul? Scenariul este la fel de banal precum o potecă bătătorită. Da' ce zic eu potecă bătătorită, e bulevardul Magheru, frate, cu tot cu metroul de sub el! Un criminal în serie este condamnat la moarte datorită lui Al Pacino, profesor doctor universitar psihiatru judiciar la FBI. Între timp au loc cîteva crime la indigo care îi aruncă în spate lui Pacino un val de suspiciuni în legătură cu vinovăţia condamnatului său. N-ai cum să nu te prinzi că autorul este cineva aflat în libertate şi care ucide la comanda celui din puşcărie, însă scenariul îţi aruncă în faţă o basculantă de momeli ieftine. Spre exemplu, asistenta lui Pacino de la birou e lesbi, deci suspectă. Asistenta de la facultate are un ex-boyfriend motociclist în haine de piele neagră... Si, aşa cum ştim din toate filmele proaste, motocicliştii în haine de piele neagră sînt suspecţi fără discuţie. Apoi, unul dintre studenţii lui Pacino l-a vizitat în cîteva rînduri la închisoare pe criminalul în serie condamnat... Tan-ta-naaaa! După momelile ieftine urmează şi o cîrcă de inadvertenţe: motociclistul trage cu pistolul, ochind cu casca pe cap, prin vizorul fumuriu. O domnişoară ridică cu o singură mînă un corp suspendat, corp pe care ulterior se vor chinui să-l dea jos din cîrlig doi poliţişti vînjoşi.
Ca să nu avem dubii, vă spun de pe-acum: asasinul nr. 2 e chiar avocata condamnatului din închisoare. Ea este pe rînd lesbiană, motociclistă, studentă etc. Tot ca să n-avem dubii, ea moare la sfîrşit. Din nefericire, regizorul, scenaristul şi producătorii acestui film sînt cei care supravieţuiesc vii şi nevătămaţi acestei catastrofe cinematografice.