Eu ştiu vreo două: "cele 15 minute de celebritate" brevetate de Warhol ("În viitor, toată lumea va fi celebră timp de 15 minute", a spus el; şi este: uitaţi-vă - dar mai bine nu - la Iartă-mă!, Surprize, surprize, Din dragoste, Babilonia ş.a.m.d.) şi cele 15 minute În capul lui John Malkovich, din filmul cu acelaşi nume al lui Spike Jonze. Eu am avut parte de ele într-un mod atît de neobişnuit (pentru mine) încît nu pot rezista să vă povestesc:
Eram în bună companie, cu o sticlă de şampanie, şi D. îmi spune: "E un proiect mişto al lui DJ Tom (Wilson), se cheamă DJ Democracy... Ideea e că poţi pune ce muzică vrei timp de 15 minute..." "Unde?", zic eu. "La Amsterdam Cafe." "Cînd?" "Joia, la fiecare două săptămîni." "Cum?" "Vii cu CD-urile de-acasă, te pui la pupitru şi-i dai drumul... Te-nvaţă Tom cum..." "Cool!"
Trebuie să vă spun că sînt persoana cea mai atehnică pe care-o cunosc. Daţi-mi pe mînă orice obiect electronic şi-n secunda următoare nu mai merge. Nu-l mai aveţi - sau îl aveţi defect. Aşa cum unii repară orice, eu stric orice. Îmi place să "butonez" - de mic mi-a plăcut -, doar că la mine asta seamănă mai mult cu o alchimie: habar n-am ce trebuie făcut, ştiu doar ce trebuie desfăcut - şi-aşa şi rămîne... "Nu-ţi fă probleme", a-ncercat să mă încurajeze D., "nimeni nu ştie să facă pe DJ-ul la DJ Democracy.."
Prima surpriză: ajung - primul - la "Amsterdam", îi spun lui Tom cît sînt de neîndemînatic, el mă asigură că nu-i nici o problemă - "nimeni nu ştie...", etc. După care văd "desfăşurătorul". (ăsta ar fi trebuit să fie un semn bun - începea cu "des"...!) Toţi DJ-ii anunţaţi au (pre)nume sau porecle simpatice - "DJ Sînziana", "DJ Titi", "DJ Tuning Boy"... Ba, e şi unul "DJ Vexatu Vexx"! Eu - colo sus pe desfăşurător, cu ditamai numele meu întreg:( Îmi zic, nu e bine, trebuia ceva mai friendly: data viitoare voi fi "Sheratu Sher"!
Şi-i dau drumul la muzică: două piese James, două David Byrne. La prima sînt asistat de DJ Tom - la următoarele mă descurc, miraculos, singur! Şi, sub ochii mei, lumea chiar dansează!! Tom mă bate pe umăr, "You're a natural, cum se spune asta pe româneşte?" Cine mai ştie? Ştiu doar un lucru: că, deşi nu mi-am dorit niciodată să fiu un performer, a fi DJ e o satisfacţie colosală! Ai un feed-back imediat, şi senzaţia e super. Vă puteţi convinge, lăsînd la o parte timiditatea şi mergînd la DJ Democracy să puneţi muzică.
Satisfaction guaranteed!