Son of Rambow e un film englezesc cu copii care se joacă
de-a Rambo şi care a primit girul şi acordul lui Stallone.
Shooter / Lunetistul ar fi putut fi liniştit subiectul lui
Rambo IV, iar Marky Mark (nom de Wahlberg), ar putea să fie nepotul lui Rambo. Sau fiul (după cum vrem
să-l îmbătrânim pe John Rambo şi pe Sly Stallone). Pentru că personajul lui Wahlberg, Bob Lee Swagger este descris ca "
the thinking man's Rambo".
Swagger e eroul a trei romane, scrise de Stephen Hunter, critic de film la
Washington Post. E un
vigilante redneck (adică mai ţărănoi), fost lunetist de elită, cu o agendă proprie, preocupat de dreptate
într-o lume injustă. Subiectul are tentă politică, cu tot cu subplotul etiopian (
movie trivia, regizorul Antoine Fuqua apare în rolul episcopului), şi e tot ceea ce
Blood Diamond / Diamantul sângeriu ar fi trebuit să fie (şi nu e). O combinaţie de
action thriller, care aduce cu
First Blood (primul Rambo, din 1982), filmele italiene din anii '70, Charles Bronson (
Death Wish / Mr. Majestyk şi finalul lui
Love and Bullets, acelaşi ca finalul alternativ de pe DVD la
Man on Fire).
Nu se înţelege din filmul lui Fuqua că ar fi vorba de o încercare de franciză. Şi poate nici nu va fi, pentru că nu a fost un succes, ci mai degrabă opusul. Filmul trebuia să fie cu Keanu Reeves şi mai bine că nu e, pentru că Wahlberg e credibil, forţos şi pare a fi un bun candidat de
action hero. Aşa cum anul trecut şi acum doi ani scriam de Bruce Willis apropo de
Hostage şi
16 Blocks, sau mai recent de Jason Statham şi
Crank. Wahlberg e mai bun decât Keanu (care e OK ca Neo şi John Constantine), e mai bun cu siguranţă decît The Rock sau Vin Diesel, pentru că poate să joace mai bine (v.
The Departed,
Boogie Nights) şi e mai credibil ca ţărănoi justiţiar, foarte aproape de Stallone în
Rambo. Iar Fuqua (
Training Day / Zi de instrucţie) nu face jumătăţi de măsură, el se pricepe la acţiune, militară (
Tears of the Sun / Lacrimi din soare) sau medievală (
King Arthur / Regele Arthur), sau balete
woo-istice (debutul cu
The Replacement Killers / Ucigaşi de schimb). El filmează dur şi sec, în culori desaturate şi în spiritul anilor '70, fără a putea renunţa la câteva emfatice
ralenti-uri de efect. Îl înconjoară pe Wahlberg de secundari cu sare şi mai ales piper, Danny Glover sâsâit, un Rade Serbedzija în căruţ şi o prezenţă rară şi de
contre-emploi, Ned Beatty, Michael Peña ca
sidekick, o Rhona Mitra lăsată de izbelişte şi
cover-girl-ul, Kate Mara (care seamănă cu Susan George). Aştept pe DVD scenele tăiate cu ea (de sex cu Marky Mark, şi de sex
forţat-tortură cu Elias Koteas).
Filmul e
hiper-violent, cum se zice, "de băieţi". Dar nu merge bine în SUA pentru că e prea politic, prea
anti-Bush, etc. Sunt rostite nişte replici destul de rele, extrem de rele,
dintr-o realitate politică imediată, iar
Shooter are calitatea de
vigilante a lui Rambo care sprijină democraţii şi nu republicanii revizionişti, în lumea Fahrenheit post 9/11. Cel puţin mie mi
s-a părut mai masculin şi plin de testosteron decât
300.