Midnight Cowboy (SUA, 1969) este filmul - foarte bun - care
l-a lansat pe piaţa americană pe fostul "tînăr furios" John Schlesinger, care de atunci nu prea se va mai despărţi de platourile hollywoodiene, şi nu întotdeauna cu succes artistic. Debarcarea pe pămînt american a celui care, în Marea Britanie, realizase filme esenţiale ale anilor '60 (
Billy Liar, Darling, Far from the Madding Crowd) nu a fost una oarecare, nebăgată în seamă, ci
i-a adus regizorului cele mai importante Premii Oscar, pentru cel mai bun film şi cea mai bună regie (iar cei doi mari actori din rolurile principale, Voight şi Hoffman, au fost la rîndul lor nominalizaţi la suprema distincţie).
E important că acest lucru
s-a întîmplat cu un film deloc comod, de fapt destul de greu de înghiţit pentru stomacuri mai sensibile. Lipsit de complexe şi de false iluzii, Schlesinger aruncă anatema asupra societăţii americane de la sfîrşitul anilor '60, arătînd cît de putred e de fapt visul american, şi aceasta prin povestea marginalilor acestei lumi.
Pentru
cowboy, simbolul, cel puţin cinematografic, al Americii timp de atîţia ani (văcarul de la Ford la Schlesinger sau, mai tîrziu, Pollack!), acest vis este să devină
gigolo la New York, crezînd că femeile bogate
de-acolo se vor înghesui după dotarea lui de la mama natură (ca la noi în bancurile cu ciobani).
Surpriza-i că, la New York, totul a fost încercat (şi gustat) de mult şi văcarul nu mai interesează decît pe babetele decrepite şi pe adolescenţii homo din
WC-urile publice. Dezamăgit şi dezgustat,
cowboy-ul va lega o prietenie ciudată cu un
TBC-ist care se complace
într-o mizerie cruntă. Deşi scopul acestuia este iniţial de
a-l escroca, cei doi se vor ataşa, iar "visul american" va deveni de a ajunge amîndoi în însorita Floridă, necesară pentru plămînii tuberculosului.
Midnight CowboyRegia: John Schlesinger
Cu: Jon Voight, Dustin Hoffman, Sylvia Miles, John McGiver, Brenda Vaccaro, Barnard Hughes