Compunere cu Amélie - Amélie

Afară plouă, e trist şi eu trebuie să scriu despre Amélie. Amélie Poulain, eroina filmului Le fabuleux destin d'Amélie Poulain. Toată lumea a auzit de Amélie. Doar că, iată, vremea de afară (şi guturaiul din nasul meu) nu fac casă bună cu Ideea de Amélie. Ideea de Amélie e că Amélie e bună ca pîinea caldă şi isteaţă ca o coţofană.

Amélie e ca o Zînă (Zîna cartierului Montmartre, al 19-lea arondisment parizian). Într-o bună zi, ZînAmélie a ieşit din casă şi vecinii au căzut pe spate. După vecini, au urmat la căzutul pe spate: locuitorii Parisului (celelalte cartiere), europenii care tocmai treceau la Euro, americanii care tocmai socoteau cîţi dolari = 1 Euro şi românii, care nu-s nici europeni, nici americani şi-s mai pricepuţi la schimbat valute decît la făcut bani. Toţi au privit la Amélie ca la un fel de aspirator (de César-uri, Oscaruri şi coperţi de reviste). Căci, deşi nu arată defel a aşa ceva, Amélie e ceea ce se cheamă un "fenomen". Dacă ar mai fi trăit, Jacques Brel i-ar fi dedicat un cîntec, Jacques Prévert un poem, iar Serge Gainsbourg ar fi luat-o drept muză. Cu tunsoarea ei à la Louise Brooks, hainele colorate şi ghetele de cercetaşă în Munţii Căpăţînei, Amélie ar putea să lanseze oricînd o modă (la noi, că-n Franţa şi-n State a făcut-o deja): casual-ul <>nobr>licean-montagnard c-un pic de şic parizian. Amélie n-ar avea "probleme de imagine", n-ar face nazuri şi nu s-ar certa cu fotografii, fiind la fel de încîntată să pozeze cu băieţii de la Akcent şi să-i inspire pe cei de la Sarmalele Reci. Mereu proaspătă ca un buchet de zambile, Amélie ar putea fi cea mai bună veste a acestei primăveri.

Duceţi-vă s-o vedeţi în filmul lui Jean-Pierre Jeunet şi gîndiţi-vă cît de mult ne lipseşte...Amélie este un basm cu o Zînă-n bocanci (Audrey Tautou, delicioasă!), pitici de grădină ce zboară-n jurul globului şi fotografii care vorbesc, regizat cu vervă şi imaginaţie semi-digitală de Jean-Pierre Jeunet. "Fabulos destin" pentru un filmuleţ simpatic, ce pune poezia la locul ei (în inima oamenilor) după ce umorul a căutat-o peste tot - inclusiv printre zarzavaturi...