Am fost Seinfeld la Cannes 2007

Se pare că lui Mr. Weinstein i-a plăcut filmul. Eu nu ştiu cum arată Mr. Weinstein şi, sincer, ideea mă intimidează un pic. Mi-aminteşte de secvenţele din Barton Fink cu micul scenarist jucat de John Turturro, strămutat din New York în Los Angeles şi care greşeşte fără să ştie de ce, căci nu pricepe regulile locului. În tot cazul, a rămas să mă văd mîine cu un trimis de-al lui care-mi aduce o vorbă de la boier.

(...)

Alaltăieri m-am simţit ca-n Seinfeld. Desigur, am întîrziat la ceremonia de 60 de ani de Cannes şi pînă să-mi aducă la restaurant patatele cu unt, l-am abandonat pe Corneliu Porumboiu la masa şi am pornit-o la trap prin Cannes, avînd hainele de covor roşu în mică mea Lancie închiriată şi parcată într-un garaj de hotel. Drumul la parcarea subterană l-am învăţat uşor: de-a lungul croazetei, apoi la stînga pe lîngă Martinez Hotel unde fanii stau cocoţaţi pe gradenele cu flori să vadă starurile ieşind, apoi pe trotuar pe lîngă doi elefanţi de piatră pe care îi mîngîi de fiecare dată pe cap din fugă, pe lîngă un sex video shop închis mereu şi, în sfîrşit, la All suites residence, unde mă reped în lift.

E 6 şi 5, la şi un sfert ar trebui să fiu în faţă la Noga Hilton, în ţinută de gală, să sărim într-o maşină a festivalului şi să ajungem pe covor înaintea marilor celebrităţi. Lasă că sînt ud după atîta fugă printre Rolls-uri şi gură-cască, dar dintr-o dată îmi dau seama că maşina nu e unde am lăsat-o. E momentul în care toată senzaţia groaznică de Seinfeld episode - cu Elaine căreia îi mor peştişorii în pungă m-a invadat, laolaltă cu o oarece panică. Garajul arată ca cel pe care-l ştiam de fiecare zi, dar totuşi era şi altfel. M-am întors umilit la lift, pe urmele firimiturilor de pîine pe care le las întotdeauna, cu speranţa că parcarea mai are un alt etaj. Avea - un etaj numit pe butonul liftului Spălătorie. Din fericire, mai parchează şi maşini la spălătorie şi mi-am găsit draga de maşină acolo unde o lăsasem. Hainele au zburat prin aer dar, desigur, cu cît eşti mai în grabă, cu atît e mai cald şi cu atît se lipesc hainele de tine mai tare. Iar telefonul continua să sune disperat, mereu şi mereu.

În fine, ies în stradă şi fug, strîngîndu-mi nodul la cravată din mers şi vorbind la telefon cu cealaltă, îngrozitor de caraghios în pantofii de lac un pic mari, crăcănat să nu cumva să cad, cu vorbele ieşindu-mi din gură ca în poveştile din copilărie cu Kanga şi Micul Ru ale cărui vorbe erau transcrise pe carte ca nişte mici coline săritoare.

(mai multe însemnări din Cannes de la Cristian Mungiu pe site-ul filmului, mai 2007)


Cristian Mungiu este autorul volumului 7 scenarii, publicat de Editura LiterNet.